Protejarea pădurilor virgine. Istoria unui eșec

De-Clic :: Protejarea pădurilor virgine. Istoria unui eșec

o investigație de Radu Cernuta
La sfârșitul acestei prezentări găsiți un link spre fișierul pdf cu materialul integral.

De mii de ani omenirea taie copaci, remodelând peisaje și afectând echilibrul ecosistemelor. În România însă, mai avem încă păduri neatinse, virgine și cvasivirgine, unde natura a făcut ce a știut mai bine, s-a adaptat și s-a perpetuat. Acestea sunt martori vii ai evoluției și reprezintă o inestimabilă sursă de material genetic și informație științifică. Importanța lor este imensă, mai ales acum, când suntem sub amenințarea schimbărilor climatice. Conservarea lor este o necesitate.

Într-o altă investigație, publicată recent, am prezentat situația pădurii cvasivirgine distruse de la Conțu, județul Sibiu. Astfel de cazuri, însă, nu apar izolat, sub un clopot de sticlă, ele sunt rezultatul unui sistem. Pentru a înțelege mai bine cum pierdem pădurile virgine și a ne da seama ce e de făcut, am analizat sistemul, să vedem unde e stricat, care sunt defectele și ce efecte produc ele.

Primul efort, la nivel național, pentru inventarierea și protejarea pădurilor virgine îl reprezintă proiectul Pădurile virgine din România 2001-2018, finanțat de Guvernul Olandez prin programul PIN-MATRA. La acesta au participat cercetători români și experți internaționali. Deși departe de a-și atinge obiectivele, proiectul reușește, în perioada 2001-2004, să identifice și să carteze 218.500 ha de păduri virgine și cvasivirgine. Legislația care să le protejeze, însă, deși prevăzută în foaia de parcurs a proiectului, se va lăsa așteptată. Iar când, în cele din urmă a venit, a fost confuză și plină de capcane.

Codul Silvic din 2008 prevede conservarea pădurilor virgine și cvasivirgine, dar fără a le defini și fără a conține măsuri concrete de protecție.

În 2012, la 8 ani după inventariere, apare Ordinul de Ministru nr. 3397 privind stabilirea criteriilor şi indicatorilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine în România. În materialul nostru, explicăm pe larg cum acest Ordin oferă, practic, firmelor de amenajament și funcționarilor silvici  locali posibilitatea de a distruge ce făcuseră oamenii de știință care au lucrat la proiectul PIN-MATRA.

Completările din 2015 la Codul Silvic prevăd crearea Catalogului Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine. În 2016, acesta este înființat prin Ordin de Ministru, dar e mai degrabă un exercițiu de imagine. Pe de o parte, legislația asigură protecția integrală a pădurilor cuprinse în Catalog. Pe de alta, pune tot felul de piedici în calea includerii lor în acesta. În prezent, la 14 ani de la inventarierea din 2001-2004, aproximativ 90% din pădurile inventariate atunci nu sunt cuprinse în Catalog și continuă să fie amenințate.  Funcțional, deși potrivit Codului Silvic, acest Catalog ar trebui să fie un „instrument de evidenţă şi gestiune” a pădurilor virgine, e doar un simplu și foarte sumar tabel, nu o bază de date cuprinzătoare, dinamică și utilă. Toate acestea le descriem în detaliu, expunând motivele pentru care acest Catalog este un eșec.

După ce am văzut atitudinea față de pădurile virgine a celor care fac legi, am încercat să ne facem o idee despre atitudinea celor care ar trebui să aplice aceste legi. Pentru aceasta, am examinat bibliografia cerută la concursurile pentru posturi unde legislația privind pădurile virgine este relevantă. Am descoperit că, în medie, în 4 cazuri din 5, angajatorul nu e interesat de această legislație și nu cere cunoașterea ei. De exemplu, este posibil în România ca cineva să ajungă Director tehnic la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură fără a fi obligat să cunoască criteriile și indicatorii definiți în lege pentru identificarea pădurilor virgine și cvasivirgine.

Pentru a vedea cum este aplicată efectiv legea de cei aflați în sistem, am examinat toate avizele pentru exploatare în păduri inventariate în studiul proiectul Pădurile virgine din România 2001-2018 (PIN-MATRA) emise în decurs de un an de Garda Forestieră Ploiești. Acestea relevă practici neunitare și problematice. Abordarea, atunci când e descrisă, e una funcționăresc-contabilă, metodologia prevăzută în legislație nu e aplicată, însă portițele din legi sunt cunoscute și folosite. Am descoperit cazuri în care suspicionăm că la baza avizării se află ilegalități.

Concluzia noastră este că, la ora actuală, legislația privind pădurile virgine și cvasivirgine este deficitară și nu reușește să le asigure acestora protecția atât de necesară.
E nevoie de legi noi, simple, corecte și clare. Și de aplicarea riguroasă a acestora. Însă pentru a ști unde vrem să ajungem trebuie să ne dăm seama unde suntem și apoi să nu repetăm greșelile trecutului. De aceea am încercat să identificăm mecanismele acestui eșec și să vi le prezentăm în acest long read, care poate fi descărcat aici.