25 decembrie 1989 - 10 august 2018. Ce s-a schimbat?

De-Clic :: 25 decembrie 1989 - 10 august 2018. Ce s-a schimbat?
Mesajul lui Petre este pe cât de simplu, pe atât de dureros. Este un mesaj universal cu care toți rezonăm, într-un fel sau altul, pentru că toți suferim de ‘trauma Mineriadelor’.

În anul 1990 aveam 2 ani.

Eram prea mică să înțeleg de ce studenții au luat cu asalt Piața Universității și de ce minerii s-au urcat în primul tren pe direcția Valea Jiului - București. Nu știam de violenţă, de bătăi, de oameni dispăruți.

Dar deși a trecut un sfert de veac de atunci, mineriadele ne-au lăsat cu frică. Cu o teroare de care nu ne putem scutura nici în ziua de azi. Ne-au educat în certitudinea că dacă muști mâna care te hrănește, cealaltă mână te va pedepsi. Și a funcționat.

Următoarele proteste reale au avut loc abia în 2013, pentru Roșia Montană. A fost nevoie de 23 de ani! A trebuit să se producă un schimb de generații ca să ne putem ridica din nou să ne cerem drepturile. Generația care a protestat pentru Roșia Montană a fost generația mea, a copiilor care au fost prea mici în ‘90 ca să înțeleagă ce s-a întâmplat.

Timide la început, protestele au devenit din ce în ce mai mari și mai dese în ultimii ani. Generația care ‘nu știe de frică’, cei care acum au 25-35-40 de ani, vrea o schimbare reală a societății în care trăim. Dar asta nu poate fi decât de rău augur pentru cei de la putere, aceiași din ‘90 încoace.

Este 2018, iar paharul răbdării noastre e aproape plin. Și cu fiecare nouă tragedie care se întâmplă, spunem că asta e ultima picătură. Dar când vine vorba să ieșim din casă, frica unei noi Mineriade ne oprește pașii pe loc.

Un nou protest se anunță pe 10 august în București. Pe cât de mare se dorește această mișcare, pe atât de mult se vehiculează în spațiul public că vor fi violențe, că nu vor ieși oameni, că nu se schimbă nimic. Dar adevărul este că vremurile s-au schimbat, iar puterea știe asta. Le e atât de frică încât, la început, nu au vrut să autorizeze protestul. De ce frică? Pentru că de data asta nu protestăm reactiv. Pentru prima oară în istoria țării noastre, protestăm pentru viitor.

Sunt 1000 de scuze care te pot ține în casă poimâine. Dar, în același timp, sunt 1000 de motive pentru care să vii la protest. Fiecare dintre noi va face o alegere pe 10 august, o alegere despre ce fel de om vrea să fie și în ce viitor vrea să trăiască.

București, 10 august 2018. Poimâine! Eu voi fi în stradă. Pentru părinții mei care au luptat pentru libertate în ‘89. Pentru cei care au pierit în ‘90 cerându-și drepturile. Pentru prietenii pe care i-am pierdut la Colectiv. Pentru o societate care poate crește învățând din tragediile ei.


P.S.: Protestul din 10 august va fi unul non-violent. Guvernanții și instigatorii lor ar face orice să fim noi primii care dăm cu piatra. Ei bine, nu o să le facem pe plac. Protestele pașnice sunt cele mai de succes forme de rezistență.

Privește-i pe cei din jurul tău la protest. Vezi cine îți stă alături. Nu fă gesturi abrupte. Atunci când totuși vrei să faci o mișcare bruscă (de ex. ai văzut un prieten în mulțime) spune-le celor din jurul tău. Nu-ți fie frică să spui ce e evident, pe un ton respectuos, dar ferm: “nu mai instiga la violență”, “suntem pașnici”. Dacă totuși nu poți să previi un act de violență, spune calm celor din jurul tău: “instigator”, “hai să ne îndepărtăm”.