Tranziția energetică

De-Clic :: Tranziția energetică
 Se preconizează că emisiile de carbon vor crește substanțial în România pe fondul creșterii consumului și a capacității industriale. În plus, din cauza variațiilor extreme de temperatură aduse de schimbarea climei, încălzirea și răcorirea imobilelor vor genera mai multe emisii.

 Zonele din sudul României vor avea o climă nord africană în cațiva ani, cu toate provocările care derivă de aici.

Consensul internațional este că înlocuirea petrolului și carbunelui cu energie electrică din regenerabile este cea mai potrivită cale pentru a acționa rapid. Potrivit scenariului făcut de International Renewable Energy Agency, până în 2050 cota electricității decarbonificate din producția de electricitate trebuie să se ridice la 80 la sută.

România este oarecum bine poziționată în acest sens. Producem aproximativ 59 la sută din electricitate din surse cu emisii reduse, din care 17 la sută revine energiei nucleare. La 42 la sută energie regenerabilă, România are un avans încurajator. Față de Ungaria (14 la sută) sau Polonia (15 la sută), în România procentul electricității decarbonificate este de câteva ori mai mare. Acesta este un lucru remarcabil, dar insuficient, date fiind provocările ajungerii la 60 la sută energie regenerabilă, ținta actuală a strategiei germane Energiewende.

Tranzițiile energetice nu sunt o poveste magică. Ele au deja loc în țările care iau în serios amenințarea existențială a haosului climatic. Mai mult decât atât, unele țări au făcut salturi enorme și rapide. Germania și-a propus în 2010 să mărească cota regenerabilelor de la 17 la sută la 35 la sută în 2019. Azi Germania a depășit ținta, ajungând la 40 la sută cota de regenerabile. Și asta în numai 8 ani. România nu are resursele financiare ale Germaniei, dar dacă România ar avea o strategie națională precum Germania, am putea tinde spre dublarea cotei regenerabile până în 2050 (adică în următorii 30 de ani și nu în 8 ani).

În luna octombrie, India a anunțat că renunță la planurile sale de a deschide o nouă centrală pe cărbune pe fondul scăderii majore a prețului energiei regenerabile. Pentru prima dată, prețul energiei solare e mai ieftină decât prețul energiei generate din arderea cărbunelui.

Pe fondul capacității financiare reduse a statului român, obiecția principală este prețul tranziției energetice.

Sunt însă și câteva vești bune aici:

Prima, marele avantaj al energiei electrice din regenerabile este ca nu este expusă volatilității prețurilor petrolului și gazului, deci, capriciilor politicii internaționale. La rândul ei, această volatilitate este o sursă de destabilizare a cursului de schimb a monedei naționale, importurile de petrol și gaze făcându-se în dolari și euro. Așadar decarbonificarea electricității vine cu economii mari legate de apărarea cursului de schimb. Puțină lume spune asta, dar regenerabilele aduc un spațiu de respiro macroeconomic, ceea ce nu este puțin lucru într-o țară care alături de Pakistan se află la vârful piramidei țărilor celor mai predispuse la a recurge la asistență financiară la FMI pe motiv de incapacitate de plată a statului.

O a doua veste bună este că la ora actuală costul producerii electricității decarbonizate a scăzut dramatic prin folosirea turbinelor de vânt de ultimă generație și a scăderii dramatice a prețurilor la panourile fotovoltaice. Mai merită adăugat că în Uniunea Europeană, 95 la sută din toate centralele electrice inaugurate în 2018 erau regenerabile. Odată ce se lucrează cu volume mari, costul scade si mai tare. În Germania, de pildă, volumul mare de instalări de fotovoltaice a însemnat că prețul pe kilowatt a scăzut de la 24 euro cenți la numai 5 eurocenți în 9 ani. În plus, din 2021, cea mai mare fermă solară din Germania, care se construiește în prezent, nu va mai avea nevoie de subvenții pentru a opera.

Mai mult, România are avantajul unui sector hidro foarte dezvoltat (27 la sută din producția de electricitate). Însă tot acest sector are nevoie de retehnologizare pentru a avea un impact energetic major, dar și efectul macroeconomic arătat mai sus al energiei eoliane și solară.

Din păcate, România nu a investit dincolo de rețelele de electricitate. Saltul energetic (Energiesprong) al Olandei, copiat astăzi de Marea Britanie, Franța și statul american New York, accentuează subvenții generoase pentru izolarea termică a clădirilor publice si a locuințelor private vechi și instalarea de fotovoltaice pe ele. În 30 de ani, aceste îmbunătățiri își scot banii din economiile de energie făcute. Potrivit calculelor, aceste operațiuni vor da naștere unui sector “verde” în construcții care să antreneze muncitorii disclocați de tranziția energetică.

Nu în ultimul rând, tranziția spre regenerabile nu se poate face în mod eficient fără mărirea capacităților de stocare și export a surplusului energetic. Aceasta presupune nu doar reforme majore ale rețelei electrice naționale, ci și investiții publice în formare universitară și cercetare-dezvoltare.

 În 2019, frontiera tehnologică nu mai este în zona de eoliene sau fotovoltaice, ci e reprezentată de inovațiile care ar reduce emisiile, precum cele pentru stocarea energiei sezoniere, rețelele modulare sau electroliza hidrogenului. Relansarea statului român ca stat antreprenor capabil să țintească realizarea de valoare adaugata pe aceste paliere, va avea nu numai beneficii legate de mediu ci și beneficii care vin din avantajele economice ale pionieratului economic. Din acest punct de vedere apariția unor unicorni în IT de genul UiPath arată că potențialul tehnologic al țării poate constitui o sursă de optimism în acest sens.