10 mituri despre CETA

De-Clic :: 10 mituri despre CETA

CETA, Valonia și Europa. Vă expunem 10 mituri

28 octombrie 2016, de Maritta Strasser și Felix Kolb


CETA e demn(ă) de Cartea recordurilor: Nu pare să existe un tratat care sa fi produs mai multă confuzie! De aceea, e timpul să-l punem sub lupă!


Mitul #1: Comportamentul Valoniei a dăunat democrației


Trebuie să constatăm următoarele: Parlamentul Valoniei a făcut uz de un drept consființit de Constituție. Înainte ca guvernul Belgiei să-și poată da acordul pentru tratate internaționale, are nevoie de consimțământul tuturor regiunilor. Acest drept i-a fost contestat doar în momentul în care parlamentul a început să se folosească de el – întârziind prin aceasta semnarea CETA.

În plus, poziția Valoniei nu a fost singulară: Peste tot în Europa, 2000 de regiuni, orașe și comune au votat rezoluții împotriva CETA și TTIP.


De trei ani, o coaliție europeană militează împotriva acestor tratate. Peste trei milioane de oameni au semnat împotriva TTIP și CETA. Sute de mii de oameni au ieșit în stradă.


Această implicare, pretutindeni în Europa, dovedește existența unei democrații vitale și active. Comisia UE a ignorat aceste critici, aducând daune democrației europene în acest fel.

În timp ce CETA se negocia în secret, parlamentele și societatea civilă nu au avut dreptul să participe. Fiecare dintre acestea au fost nevoite să aștepte până la finalizarea acordului. Acum se spune că acordul a fost finalizat și nu se mai acceptă modificări. Considerăm acest lucru nedemocratic.



Mitul #2: CETA este un tratat progresist


CETA a fost inițiat ca un tratat clasic, de orientare neoliberală. Negocierile s-au purtat de către guvernul conservator al Canadei, condus de Stephen Harper, și de către Comisia Europeană, condusă de creștin-democratul José Manuel Barroso.


După încheierea negocierilor, în Canada a avut loc o schimbare de guvern. Astfel a existat posibilitatea modificării ulterioare, în primul rând a capitolului 8 (cel referitor la investiții). Doar că, în loc să se renunțe complet la posibilitatea inițierii, de către investitor, a unor arbitraje, acest capitol a fost doar ușor modificat. CETA conține 30 de capitole. Cea mai mare parte a acestora a rămas neschimbată.

La ora actuală, CETA este însoțită de documente adiționale. Conform unor experți, acestea sunt însă goale de conținut și, în bună parte, fără efect juridic.

-  CETA conține, în continuare, drepturi speciale pentru investitori străini de a iniția litigii împotriva statelor (clauze ISDS) – tratatele preogresiste nu conțin asemenea prevederi. Astfel, Brazilia, Australia și Africa de Sud încheie tratate comerciale fără a include clauzele ISDS.

- CETA abordează liberalizarea serviciilor pe baza unor liste cu titlu orientativ – tratatele progresiste definesc clar care dintre servicii sunt liberalizate incluzându-le pe o ‘listă pozitivă’, limitativă.

-  CETA nu conține mecanisme de aplicare a reglementarilor privind drepturile salariaților – tratatele progresiste ar conține asemenea instrumente clare.

-  CETA nu conține prevederi privind principiul precauției – cum ar fi de așteptat în cazul unui tratat progresiv (și conform cu normele UE!).


Mitul #3: Valonia urmărește doar jocuri de putere și tactici de partid


Niciun parlament din UE nu s-a preocupat atât de intens de CETA, cum a facut-o parlamentul Valoniei. Încă din primavara acestui an, valonii au vorbit despre punctele sale slabe: Controversatele curți de arbitraj și privatizarea serviciilor publice sunt la fel de inacceptabile pentru valoni ca și importul de alimente modificate genetic.

Valonia a rămas fidelă propriilor pretenții – obținând cu această atitudine foarte multe:

- Belgia va cere Curții Europene de Justiție să verifice dacă curțile de arbitraj, stipulate în tratat, sunt legale sau nu. Juriști de renume consideră că sunt șanse ca judecătorii să oprească CETA.

-  Regiunile belgiene au anunțat că, în cazul în care drepturile speciale pentru investitori vor fi păstrate, atunci acestea își vor rezerva dreptul de a-și exercita dreptul de veto. În acel caz, ratificarea CETA va eșua.

Parlamentele regionale belgiene au avut aceleași critici față de CETA ca și social-democrații din Germania și Austria. Belgienii au fost însă mai perseverenți și au militat mult mai energic pentru propriile convingeri.


Mitul #4: Europa trebuie să decidă mai centralizat pentru a rămâne funcțională


Susținătorii CETA invocă argumentul că politica europeană devine foarte complicată dacă statele membre își rezervă dreptul de a spune nu politicilor europene.

Argumentul este parțial corect.

Un lucru este clar: Daca vrem să luăm mai multe decizii juste la nivel european, transferând drepturi suverane de la statele membre către Uniunea Europeană, atunci acest lucru nu poate fi aplicat doar tratatelor comerciale.

- În acest caz, Parlamentul european trebuie să fie cel puțin pe poziții egale cu Consiliul de ministri și cu Comisia.

- În acest caz, trebuie să permită cetățenilor și organizațiilor neguvernamentale să se adreseze Curții Europene de Justiție.

- În acest caz, trebuie să ne asiguram că mandatul pentru negocierea unor tratate cu implicații atât de profunde, precum TTIP și CETA, este dezbătut de opinia publică europeană.

- În acest caz, avem nevoie de o implicare mai intensă a parlamentarilor în negocierea tratatelor comerciale internaționale.

- În acest caz, parlamentarii trebuie să poată vota în favoarea unor avantaje comerciale, fără a fi nevoiți să accepte, de ex., înființarea unor curți speciale de arbitraj.

- În acest caz, reprezentanții unor mari firme nu ar putea obține acces privilegiat la negocieri.

Da, și noi vrem consolidarea democrației europene. Însă acest lucru nu stă în acceptarea sau neacceptarea unor tratate de liberalizare a comerțului precum CETA și TTIP. Stă mai degrabă în posibilitatea ca cetățenii și societatea civilă să-și poată reprezenta interesele pe plan european în aceeași măsură în care o pot face pe plan național.


Mitul #5: Opoziția față de CETA este doar expresia urii față de Bruxelles și a unei opoziții de principiu


Mișcarea anti-TTIP și anti-CETA este în mod clar proeuropeană și prodemocratică. Aceasta s-a delimitat dintotdeauna foarte clar de încercările unor partide ca AfD, Front National, FPÖ s.a. de a urmări o agendă naționalistă și antiamericană prin criticarea tratatelor de liber schimb.

UE va reuși să-i entuziasmeze, din nou, pe cetățeni, referitor la proiectul european, doar atunci când nu vor mai implementa, prin CETA si TTIP, politici în favoarea marilor concerne, ci va încheia, în sfârșit, tratate ce consolidează atât standardele de mediu și sociale, cât și democrația.

Avem nevoie urgentă de tratate internaționale – însă din acelea prin care să i se pună ‘frână’  globalizării. Ele sunt cel mai bun antidot la euroscepticismul atât de periculos. Acceptarea generică a unor tratate neoliberale îi va aliena însă pe tot mai mulți dintre cetățenii Europei.



Mitul #6: Dacă Belgia acceptă CETA, atunci tratatul va fi aplicat


În centrul disputei din Belgia a stat Întrebarea dacă guvernul federal belgian avea voie să semneze tratatul. A semna înseamnă că negocierea tratatului s-a încheiat. Nimic mai mult. Pentru a intra în vigoare, trebuie ratificat. Iar pentru asta, mai sunt necesari câțiva pași.

1.    Ratificarea de cătrel Parlamentul european a CETA – programată deja pentru ianuarie 2017.

2.     Imediat după votul parlamentului, CETA ar putea fi “aplicat provizoriu”, tratatul intrând în vigoare, în ciuda faptului ca nu a obținut încă acceptul parlamentelor naționale. Vor putea fi aplicate doar acele parți ce țin de competența exclusivă a UE – așa cum a confirmat și Curtea Constituțională Germană (CCG) într-o hotărâre privind CETA. Astfel, capitolul Investiții privind arbitrajele nu va putea fi pus deocamdată în practică. CETA ar putea fi “aplicat provizoriu” până în momentul în care fiecare stat UE ar încheia procedura de ratificare. Aplicarea temporară înceteaza în cazul în care eșuează ratificarea în cel puțin un stat membru.

3.      CETA trebuie ratificat de toate cele 28 de state membre UE. Fiecare țară stabilește cum va proceda în această fază. În Belgia, toate parlamentele regionale trebuie să voteze pentru. În Germania, pe lângă Bundestag [Parlamentul – n.n.], trebuie să voteze și Bundesrat [Camera land-urilor federale – n.n.]. Coaliția guvernamentală deține în Bundesrat doar 16 din cele 36 de voturi favorabile, necesare aprobării. În Olanda, este în pregatire un referendum național privind CETA.



Mitul #7: În cadrul CETA, arbitrajele internaționale se vor derula prin intermediul unui tribunal public


Prin CETA, investitorii obțin drepturi exclusive privind soluționarea disputelor comerciale cu statele. Acest lucru rămâne valabil, în ciuda redenumirii sistemului de arbitraj, din ISDS (Investor State Dispute Settlement) în ICS (Investment Court System). ICS este mai transparent, există o instanță de apel, iar părțile nu își mai pot alege arbitrii. Totuși, substanța rămâne aceeași - corporațiilor le este acordat un sistem de justiție propriu.

“Legile” acestui sistem juridic paralel rămân vagi și unilaterale. Concernele au de ex. dreptul la apărarea “așteptărilor legitime”. Lipsesc în schimb obligațiile aferente acestui drept. Reclamanții pot cere despăgubiri în cuantum nelimitat – pentru legi, decizii ale unor autorități publice sau chiar și pentru hotărări judecătorești nefavorabile în instanțele naționale. Acoperirea costurilor rezultate rămâne în grija bugetelor naționale, practic a cetățenilor de rând. Persistă și Îngrijorarea ca arbitrii pot să decidă în favoarea investitorilor – pentru că nu îi vor fi ascultat și pe cei afectați de investiție (cetățenii sau comunitățile sunt excluși din acest  sistem juridic). În același timp, arbitrii vor fi remunerați în funcție de numărul de cazuri judecate, iar investitorii vor fi singurii care vor avea dreptul să inițieze litigii.



Mitul #8: CETA protejează dreptul statelor de a reglementa


“Dreptul de a reglementa”, inclus în capitolul Investiții, este considerat de către susținătorii CETA ca un mare succes – însă fără niciun motiv, pentru că niciun tratat încheiat în baza dreptului internațional nu poate priva parlamentele de acest drept. Ar fi o încălcare a Constituțiilor naționale. În schimb, datorită CETA, investitorii pot cere despăgubiri ca urmare a unor legi adoptate tocmai în baza dreptului la reglementare.

Aceasta este logica perfida a CETA: Guvernele pot impune în continuare norme severe de protecția mediului, pot crește salariul minim – însă investitorul poate obține prin ICS despăgubiri 'grase' pentru asta, daca intentează un arbitraj. Ne putem închipui cu ușurință care este efectul: ținând cont de bugetele naționale austere, mulți politicieni ar renunța la asemenea proiecte de lege dacă se confruntă cu perspectiva unui arbitraj cu un investitor.



Mitul #9: Prin CETA vor dispărea curțile de arbitraj ale altor tratate comerciale ale UE


CETA nu va ajuta niciun stat să scape de curțile de arbitraj private. Există numeroase tratate mai vechi, ce conțin curți de arbitraj, dar niciun tratat nu le-a introdus pe acestea în toate cele 28 de state membre – cu excepția CETA și a Cartei Energiei. Carta Energiei este un acord, în baza căruia firma Vattenfall îi cere Germaniei 4,7 miliarde de Euro despăgubiri pentru renunțarea la energia atomică. Doar concernele de energie și deținătorii acestora au dreptul să depună o cerere de arbitraj.

CETA ar urma să introducă, pentru prima dată la nivel european, dreptul de litigiu pentru toate ramurile economiei. CETA lărgește în mod dramatic aplicabilitatea justiției paralele pentru investitori. Pe de o parte, ar urma sa înlocuiască nouă tratate vechi, în special între state est-europene (inclusiv România) și Canada, pe de altă parte ar urma sa introducă pentru prima dată arbitrajul internațional pentru investitorii canadieni pentru 16 alte state UE, printre care și Germania.



Mitul #10: Canada este o țară prietenoasă și apropiată naturii – nu am avea de ce să ne temem, chiar și cu un tratat prost


Canada este o țară prietenoasă, iar actualul guvern canadian este semnificativ mai progresist decât cel vechi. Asta se poate schimba însă chiar la următoarele alegeri.

Canada este însă și țara marilor concerne de minerit. O țară a marilor firme de petrol care distrug zone întregi pentru a vinde apoi petrol obținut din nisipuri bituminoase. CETA le confera acestor firme cât și celor aprox. 40.000 de investitori americani cu sucursale în Canada drepturi speciale.

Și avem deja exemple: firma canadiană Gabriel Resources a intentat proces României la o curte de arbitraj ISDS (în baza trataului bilateral România - Canada).

Canadienii și actualul lor guvern pot fi simpatici. Corporațiile lor însă nu sunt întotdeauna la fel de simpatice.