Blog 15 April 2021

9 luni de campanie

Te-ai gândit vreodată cum ar fi arătat ultimele 9 luni fără campania „Nu mai lăsați prădătorii sexuali să scape!” O să înțelegi, după ce vei citi acest e-mail. Te rugăm să-ți iei o pauză și o cafea, ca să citești în tihnă.

Marți, 13 aprilie, Denisa a mers iar la Ministerul Justiției, unde a participat la grupul de lucru dedicat minorilor abuzați sexual. Pentru prima dată a simțit un nod în gât, aproape că i-au venit lacrimi în ochi. Nu pentru că ar fi obținut vreo victorie, suntem departe de acest moment. Ci, pentru că, abia după nouă luni de zile, oamenii de la instituțiile care ar trebui să aibă grijă de minorii abuzați sexual au reușit să se strângă la aceeași masă.

Și-am amintit cu amărăciune „primul grup de lucru” despre copiii abuzați sexual. Denisa ceruse să vorbim cu ministrul, pe atunci era în funcție, Cătălin Predoiu. În schimb, ne-am trezit cu un secretar de stat și cu încă un funcționar din minister care au încercat să scape de ea și de colega ei, Cătălina. Le-au spus că nu e treaba lor. Mai că nu le-au zis direct: „Voi nu aveți altceva mai bun de făcut?”.

Denisa nu a cedat, știa că nu e singură. 50.000 de membri Declic semnaseră în doar o lună petiția prin care ceream ministrului Justiției și Procurorului General să pregătească specialiști pentru anchetele cu agresori sexuali de copii.

După ce a aflat de petiția noastră, o doamnă a decis să vorbească public despre abuzurile sexuale la care a fost supusă în copilărie. Nu și-a găsit dreptatea nici după mai bine de 30 de ani. Autoritățile au umilit-o și i-au reproșat că a reclamat abuzurile prea târziu. Denisa a plâns când a ascultat povestea Loredanei Latiș, una dintre membrele Declic care susțin această campanie.

A fost greu și când am pregătit acțiunea cu jucării de pluș pentru Ministerul Justiției și Ministerul Public. În timp ce lucra la afișele despre abuzurile sexuale rămase nepedepsite, colega noastră, Lumi, mi-a spus: „Nu mai suport, Denisa!”.

Doar autoritățile se încăpățânau să rămână insensibile la apelul nostru. Dar tot nu am cedat. Petiția era semnată deja de 90.000 dintre membrii Comunității Declic. Am făcut un video în care i-am întrebat pe ministrul Justiției și pe Procurorul General cum de mai pot dormi noaptea. Că Denisa, una, nu mai putea, știind că la fiecare 6 ore un minor este abuzat sexual în România, iar 4 din 5 prădători sexuali nu fac nicio zi de pușcărie.

După ce le-am bătut public obrazul, cei din Ministerul Justiției s-au simțit cu musca pe căciulă, așa că ne-au chemat din nou la grupul de lucru. Denisa a plecat încărcată de promisiuni, dar nu avea să mai afle niciodată dacă se vor materializa sau nu. Alegerile parlamentare au monopolizat toată atenția. S-au schimbat și miniștrii, iar campania noastră părea sortită uitării. Nimeni nu ne mai acorda atenție.

Vrem să-ți mulțumim pentru că ne-ai fost alături în această campanie. Fără sprijinul tău, ne-am fi oprit aici cu povestea.

A venit un nou ministru la Justiție, Stelian Ion. Am mers în audiență și i-am dat petiția noastră. I-am povestit despre eforturile Comunității Declic. Am fi vrut să fii acolo și să-i vezi reacția atunci când i-am spus că suntem aproape 100.000 de semnatari ai petiției. A făcut ochii mari și aproape că și-a pierdut vorbele. Cred că a înțeles atunci că nu poate duce cu vorba atâția oameni, așa cum a făcut predecesorul său. Nu dă bine la imagine. Iar pentru un politician, imaginea e totul!

Îți spuneam la începutul e-mailului că a fost nevoie de 9 luni pentru ca oameni de la instituțiile care ar trebui să aibă grijă de minorii abuzați sexual să reușească să se strângă la aceeași masă. Pare greu de crezut, dar așa funcționează aparatul de stat.

Dar, dacă nu eram noi, acești oameni nu ar fi ajuns niciodată să vorbească între ei. La început nici nu știau exact ce trebuie să facă pentru victime. Dar noi și reprezentanții altor ONG-uri am venit cu propuneri. Le-am dat idei. Nu ne-a mai trimis nimeni la plimbare, am devenit parteneri de dialog.

Ba, mai mult, umblă vorba că am ajuns un fel de bau bau: „Hai în grupul de lucru, că altfel te ia Declic în primire”. E bine și așa, dacă nu cu vorba bună, măcar să ne știe de frică!

Singurii care au mai crezut că pot scăpa de noi au fost angajații din Ministerul Afacerilor Interne. Ministrul Lucian Bode a ignorat invitația de a participa la grupul de lucru. Nu a trimis nici măcar un reprezentant. Ne-a ignorat și e-mailurile trimise pe adresa oficială. Așa că membrii Declic l-au luat la rost pe pagina de Facebook. Și, ca orice politician care ține la imaginea sa, Bode a reacționat. Și a desemnat urgent un secretar de stat, care a și participat la reuniunea de marți.

Deși au trecut deja 9 luni de când am pornit campania, acesta este abia începutul. Am reușit să creăm valuri în multe instituții de stat, dar fără fonduri este greu să le monitorizăm pe toate și să menținem presiunea, ca să-și facă treaba.

Toate acțiunile pe care le-am întreprins până acum au venit la pachet cu niște costuri pe care am reușit să le acoperim din donații. Dar, ca să fim la fel de eficienți în continuare, trebuie să știm că ne putem baza și de acum înainte pe contribuțiile membrilor. Cel mai mult ne ajută donațiile lunare, sunt o garanție că putem acționa în orice moment și că nu depindem de nimeni.

În curând vine o nouă reuniune a grupului de lucru, ne dorim să rămânem concentrați pe ce avem de făcut. Dar ne este greu când ne facem calculele și vedem că ar fi nevoie să împrumutăm din rezervele organizației, ca să putem organiza o nouă acțiune online, de exemplu. Sau să apelăm la expertiza unui avocat. Ne pricepem mai bine la strategii convingătoare, nu la calcule!

Știi filmele acelea care te țin în suspans, de nici nu-ți mai simți bătăile inimii? Așa este campania noastră. Depinde de noi cum o continuăm, dacă menținem ritmul alert sau dacă intrăm în amorțire. Contribuie și tu lunar, ca să rămânem la fel de eficienți ca până acum.

În 9 luni crește un pui de om în pântecele mamei lui. Noi, în 9 luni, am crescut o campanie care a strâns în jurul ei aproape 100.000 de oameni inimoși. Ne-ar prinde bine să ne susții mai departe, cu o donație lunară. Nu suma e importantă, ci faptul că știm că ne putem baza constant pe sprijinul tău.