Am oprit un abuz uriaș

A fost unul dintre momentele în care mi-a fost teamă că luăm bătaie în timpul unei investigații. Eram cu Tagu, cameramanul cu care filmăm de obicei investigațiile în păduri. Ne aflam, cu treabă, în Parcul Național Călimani. Acolo se pregătea un abuz uriaș. Planul autorităților era să pună la pământ câteva hectare din parc pentru a face un baraj pentru o hidrocentrală. Așa că am decis să filmăm la fața locului.

Intrasem de câteva minute pe teritoriul parcului, ne pregăteam să ridicăm drona. De după o curbă, au apărut în viteză 2 mașini de teren care au frânat brusc lângă noi. Din ele au ieșit mai mulți bărbați supărați.
– Ce faceți aici? ne-a întrebat, apăsat, unul dintre ei, venind amenințător înspre noi. Ceilalți îl urmau, încruntați.
După cum aveam să aflăm, erau rangerii parcului alături de un domn de la Hidroelectrica, cei ce plănuiau să inunde valea. M-am liniștit, nu erau tăietori de lemne, deci nici riscul să luăm bătaie nu era așa mare. Mărturisesc că eram pregătit pentru varianta în care cei de la parc dădeau peste noi. Și era exclus să le spun ce investigăm, nu voiam să ne interzică filmarea sau să ne restricționeze planurile în vreun fel. Sau poate chiar să sară la bătaie. Voiam să ne plimbăm liber în pădure. Așa că aveam pregătită o poveste… nu tocmai adevărată.

Le-am răspuns cu o întrebare, prefăcându-mă preocupat și confuz: Este această pădure una de arin? Da, e de arin, m-a lămurit unul dintre rangeri. Se relaxase puțin, la fel și tovarășii săi. Le-am explicat că mă rugase un renumit biolog de la Cluj să filmăm pădurea de arin, din Călimani, pentru un proiect de-al Universității. Și ne pornisem la drum fără să verificăm cum arată un arin. Iar acum ne aflam în mijlocul pădurii, fără semnal, fără posibilitatea de a da un search lămuritor pe internet.

Au izbucnit în râs, amuzați de cei doi habarniști pe care-i aveau în față. Ne-au explicat cum e cu arinii, până unde e pădurea cu care, trebuie spus, chiar și ei se mândreau. Ne-au urat spor la treabă și au plecat convinși că filmarea noastră nu reprezenta vreun risc pentru afacerile lor.

Probabil te întrebi ce i-a venit lui Antoniu să-ți scrie, înainte de sărbători, un e-mail lung cu povestea asta. A fost doar o introducere pentru o altă poveste, de data aceasta despre tine.

În vara lui 2023 a existat riscul real ca tu și alte milioane de oameni să aveți nevoie de o poveste inventată, de o scuză pentru a merge la plimbare în pădure. Era un abuz uriaș. Proiectul noului Cod Silvic conținea un articol care interzicea accesul publicului în pădurile private. Mai grav, interzicea jurnaliștilor și activiștilor de mediu să intre în orice pădure din România, pentru a-și face meseria.

Ne-am mobilizat masiv, aproape 50 de mii dintre noi, și am semnat petiția cu care am mers la ministrul Mediului. I-am spus că nu putem accepta ca o lege să ne blocheze accesul în natură. Că zeci de mii de oameni, de alegători, privesc cu atenție și îngrijorare răspunsul său.

Vestea bună este că am fost ascultați. A fost publicată versiunea Codului Silvic care va fi trimisă de ministru în Parlament, pentru dezbateri și vot. Articolul privind accesul în păduri a fost modificat. Ne vom putea plimba nestingheriți în orice pădure.

Jurnaliștii și activiștii de mediu au fost menționați printre categoriile care își pot desfășura, în mod legitim, munca în păduri. Dacă articolul trece în forma de acum, voi merge să investighez, știind că munca mea e legitimată de legea silvică. Nu voi mai inventa povești pentru a fi lăsat să filmez. Am oprit un abuz uriaș.

Vestea proastă e că proiectul de lege silvică mai poate fi încă modificat de parlamentari. Așa că, după ce intră în circuitul parlamentar, urmează săptămâni, poate luni, de luptă „la baionetă” cu lobby-ul industriei forestiere.

Vom fi prezenți în comisiile parlamentare pentru a ne asigura că politicienii nu introduc, din nou, prevederi care să ne interzică accesul în păduri. Și că nu votează orice alt articol care dăunează acestora.

Iar dacă vom afla că au planuri toxice pentru păduri, vom face cunoscută cârdășia politicienilor cu cei ce distrug pădurile, pentru profit. La fel cum am făcut cu petiția pentru acces liber în păduri, în câteva zile putem trage semnale de alarmă care să ajungă, pe internet, la milioane de oameni.

Îți mulțumim pentru că te numeri printre cei care ne ajută să transformăm în victorii campaniile Declic.

Din dragoste pentru păduri,
Antoniu și echipa Declic