Analiză critică a Capitolului 8 – Investiții din CETA

Clauzele ISDS sunt injuste prin faptul că acestea oferă protecție investitorilor, dar nu și statelor sau populației (sursa: Experți ONU în drepturile omului, iunie 2015).

Sistemele de protecție a investițiilor din cadrul TTIP și CETA reprezintă o amenințare gravă și inutilă pentru democrație și interesul public (sursa: 101 Profesori în drept, octombrie 2016).

Asociația Germană a Magistraților și-a exprimat îngrijorarea legată de faptul că ICS ar putea contesta puterile exclusive ale Curții Europene de Justiție de a interpreta dreptul UE și, prin urmare, ar submina autonomia ordinii juridice a UE. 

Prin CETA, investitorii obțin drepturi exclusive privind soluționarea disputelor comerciale cu statele. Acest lucru rămâne valabil, în ciuda redenumirii sistemului de arbitraj, din ISDS (Investor State Dispute Settlement / Soluționarea Disputelor dintre Investitor și Stat) în ICS (Investment Court System / Sistem de Justiție pentru Investitori).

– ▲ ICS este mai transparent, există o instanță de apel, iar arbitrii sunt desemnați automat și nu aleși de părțile implicate. 

– ▼ “Legile” acestui sistem juridic paralel rămân vagi și unilaterale. Investitorii străini au de ex. dreptul la apărarea “așteptărilor legitime”. Lipsesc în schimb obligațiile aferente acestui drept. 

– ▼ Reclamanții pot cere despăgubiri în cuantum nelimitat – pentru legi, decizii ale unor autorități publice sau chiar și pentru hotărări judecătorești nefavorabile în instanțele naționale. Acoperirea costurilor rezultate rămâne în grija bugetelor naționale, practic a cetățenilor de rând.

– ▼ În continuare comunitățile afectate direct de investiții nu sunt ascultate (cetățenii sau comunitățile sunt excluși din acest sistem juridic). 

În cadrul CETA, litigiile ar urma să fie soluționate de un tribunal constituit prin tratat fără ca acesta să întrunească criteriile de independență juridică. 

– ▼  Tribunalul ICS s-ar situa în afara jurisdicției naționale sau europene și s-ar baza pe experți “arbitri” care nu ar avea statut de magistrați publici, ci de experți externi.

– ▼ 15 arbitrii ar fi numiți pe o perioadă de 5 ani; fiecare litigiu fiind soluționat de câte trei dintre ei. Spre deosebire de judecători, aceștia nu ar avea un salariu fix, ci ar fi plătiți pentru fiecare litigiu cu un onorariu de 3.000 US $ pe zi (Articolul 8.27.14). Într-un sistem unde numai investitorii pot da în judecată, modul de remunerare reprezintă un puternic stimulent sistemic – un număr crescut de arbitraje înseamnă bani mai mulți pentru arbitri. 

– ▼  Nu există interdicție pentru arbitri să fie avocați sau consilieri în alte litigii de tip ISDS la nivel internațional, deoarece remunerația lor nu este suficientă în cadrul ICS.

– ▼  Referindu-se la minusurile procedurii de numire a arbitrilor, cea mai mare asociație din Germania a judecătorilor și a procurorilor a scris într-o declarație publicată în februarie 2016 că: “Nici procedura propusă pentru numirea arbitrilor, nici fișa postului nu îndeplinesc cerințele internaționale privind independența instanțelor”. Îngrijorări similare a prezentat și Asociația Europeană a Judecătorilor.

Chestiunea compatibilității cu tratatele UE a sistemului de soluționare a litigiilor dintre investitori și state (ISDS) și ICS (formula înnoită a ISDS) rămâne în continuare un subiect controversat.

-❗Recent 101 profesori de drept s-au opus la ICS într-o scrisoare deschisă, deoarece ICS “se află în contradicție puternică cu statul de drept și principiile democratice consacrate în constituțiile naționale și dreptul european. În plus, [ICS este] de natură să afecteze autonomia ordinii juridice a Uniunii Europene, deoarece tribunalele de investiții cu decizii executorii și caracter obligatoriu amenință aplicarea efectivă și uniformă a legislației UE”.

-❗Un număr tot mai mare de profesori de drept s-au referit la aceste aspecte în articole academice (a se vedea aici, aici, aici, aici și aici, de exemplu). Asociația Europeană a Judecătorilor (reprezentând 44 de asociații naționale ale judecătorilor) și Asociația Germană a Magistraților (reprezentând 16 000 de judecători germani și procurori) s-au opus ICS, printre altele, pe motiv că sistemul s-ar putea să nu fie compatibil cu legislația UE.

-❗Parlamentul European, în rezoluția sa privind TTIP din 8 iulie anul trecut, a solicitat Comisiei să se asigure că “competența instanțelor din UE și ale statelor membre să fie respectată.” 

-❗Comitetul Economic și Social European într-un aviz adoptat la 27 mai 2015, de asemenea, a declarat că: “Există preocupări considerabile din perspectiva tratatelor UE și a constituțiilor statelor membre cu privire la relația dintre deciziile în proceduri ISDS și ordinea juridică existentă în UE. Din acest motiv, CESE consideră că este absolut vital ca CJUE să verifice conformitatea ISDS cu legislația UE într-o procedură oficială de solicitare a avizului, înainte ca instituțiile competente să ajungă la o hotărâre și înainte de intrarea în vigoare cu titlu provizoriu a oricărui tratat negociat de CE”.

-❗Serviciul Juridic al Comisiei Europene a contestat clauzele ISDS din tratatele bilaterale de investiții încheiate între statele membre UE declanșând câteva proceduri de infringement. De asemenea, acesta a contestat, în cadrul unor proceduri de amicus curiae, competența tribunalelor de investiții. În cazul Achmea, de exemplu, Comisia a scris: “Există unele prevederi din BIT-ul Olanda-Slovacia, care ridică întrebări fundamentale în ceea ce privește compatibilitatea cu legislația UE. Mecanismul de arbitraj investitor-stat intră în conflict cu prevederile legislației UE privind competența exclusivă a instanțelor UE.”

Textul juridic al CETA nu a fost modificat prin declarația suplimentară, așa-numitul “instrument interpretativ” și nici prin declarațiile unilaterale agreate cu valonii și cu alte state membre. Prin urmare, ‘pachetul’ CETA nu are valoare din punct de vedere legal.

Ce prevede ca noutăți ‘pachetul’ CETA: 

– ▲  Modalitatea de numire a listei de arbitri calificați. Declarația Anexă la decizia Consiliului precizează că jumătate dintre arbitri vor fi numiți de comun acord de către Comisie și Consiliul European sau statele membre, care vor putea propune candidați. Statele membre nu au fost implicate în mod oficial în acest proces până la acel moment.

– ▲  Comisia a făcut promisiuni privind accesul IMM-urilor la sistemul de soluționare a litigiilor

Investitor-stat. În acest sens, Comisia a deschis posibilitatea creării unui mecanism de cofinanțare și asistență tehnică pentru IMM-urile care doresc să recurgă la dispozitivul de arbitraj.

Ce nu prevede ‘pachetul’ CETA: 

– ▼  Singurul mod satisfăcător de a garanta “dreptul de a reglementa” al statelor ar fi fost enumerarea acestor domenii de politici publice într-o listă clară, exclusă de la sistemul de arbitraj. Parlamentul European a propus în decembrie 2015, printr-o rezoluție, excluderea politicilor publice de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din capitolul Investiții. Acest lucru nu s-a realizat.

– ▼  Crearea ulterioară a Codului de conduită pentru arbitri, a mecanismului de apel și a normelor sale specifice, dar și lipsa de claritate în ceea ce privește condițiile de selectare a membrilor “instanței” reprezintă în continuare probleme nesoluționate.

– 76% din cazuri sunt îndreptate împotriva statelor UE care au aderat la uniune după 2004;

– 60% din arbitrajele împotriva statelor UE au la bază tematici de mediu;

– Valoarea compensațiilor cerute statelor membre UE se ridică la 29 miliarde de euro (dintre acestea, 21 de miliarde sunt solicitate țărilor din Europa de Est)

– Valoarea compensațiilor obținute de la state UE prin arbitraje de către companii – 3,5 miliarde de euro până în prezent.

– Din cele 127 arbitraje cunoscute, 15 au fost soluționate în favoarea investitorului, 14 în favoarea statului, 13 s-au terminat cu un compromis, 18 au rezultat necunoscut (decizia nu a fost comunicată public), 21 au fost respinse și 46 sunt în curs de soluționare.

Sistemul de soluționare a disputelor între state și investitori (ISDS/ ICS), prevăzut și de CETA, și-a arătat deja efectul nefast asupra bugetului național. Clauzele ISDS existente deja în tratate bilaterale semnate de statul român, au rezultat în:

– ▼  Arbitrajul Ioan Micula, Viorel Micula, S.C. European Food S.A, S.C. Starmill S.R.L. and S.C. Multipack S.R.L. vs. România – comensații de 183 milioane de euro (echivalentul a 38.491 de salarii anuale de asistentă medicală). 

– ▼  Arbitrajul Gabriel Resources vs. România – arbitraj inițiat în iulie 2015 pe tema Roșiei Montane. Compania a declarat presei canadiene în 2013 că va solicita despăgubiri de patru miliarde dolari pentru cheltuielile presupuse pe care le-ar fi efectuat şi pentru „veniturile estimate”.

Material realizat în noiembrie 2016 și poate fi descărcat în format PDF aici.

De-clic.ro | [email protected] | 0040 – 364 – 104706