Banii cetățenilor care susțin ONG-uri vs averile demnitarilor

Dacă ai deschis internetul în ultimele săptămâni, probabil ai aflat că politicienii vor să „transparentizeze” de urgență banii ONG-urilor. Mai exact, Senatul a adoptat recent un proiect de lege (L233/2026) care obligă asociațiile și fundațiile să publice anual numele și datele tuturor celor care le finanțează cu mai mult de 5.000 de lei.

Pornim de la un principiu fundamental în democrație: cine plătește are dreptul să verifice.

Însă, statul român vrea să inverseze complet această logică. Averile politicienilor au fost trecute la secret. Asta, după 23 de ani de publicare a averilor și cu prețul pierderii a 771 de milioane de euro din PNRR, pentru neactualizarea cadrului juridic de integritate pentru funcția publică.

Pe de altă parte, donațiile private ale cetățenilor care sprijină cauze civice ar putea fi puse la avizierul public al ANAF-ului.

Gândește-te la această analogie simplă: un politician de rang înalt, cu funcție și putere, este ca un manager pe care l-am angajat să ne conducă țara. El este OBLIGAT să ne pună pe masă fiecare chitanță, pentru că este plătit din banii pe care noi, cetățenii, suntem OBLIGAȚI, prin lege, să-i dăm lună de lună la visteria statului. Avem tot dreptul să-i verificăm averea, să fim siguri că a dobândit-o corect.

În schimb, un cetățean care donează unui ONG este ca un om care pune, de bunăvoie, bani în cutia milei la biserică. El alege, în mod complet VOLUNTAR, să-i direcționeze spre o cauză în care crede. Nimeni nu are dreptul să-i expună identitatea sau să-l tragă la răspundere pe ce își cheltuiește banii privați.

Mai mult, dacă te uiți în textul legii, îți va deveni foarte clar că nu e deloc vorba despre „transparența” ONG-urilor, ci despre eliminarea ONG-urilor incomode, precum Declic sau Bankwatch, prin expunerea și intimidarea donatorilor.

Promotorii legii lasă să se înțeleagă că ONG-urile sunt un fel de teritorii fără reguli, unde banii circulă la negru. Nimic mai fals. În România, un ONG nu funcționează în vid legislativ: depune anual declarații fiscale și situații financiare la ANAF, iar toate tranzacțiile trec prin bănci monitorizate la sânge.

Statul (adică ANAF-ul, Poliția, Justiția) știe deja foarte bine ce bani intră sau ies dintr-un ONG. Însă noua lege vrea altceva: ca informațiile despre donatori, cu nume, prenume și CNP, să fie la dispoziția oricui. Inclusiv a politicienilor deranjați de eventuale critici.

La Declic, de exemplu, transmitem lunar un raport detaliat către toți donatorii noștri, cu o dare de seamă despre cum au fost folosiți banii. Nu pentru că ne obligă vreo lege, ci pentru că așa considerăm că e corect.

Cea mai mare problemă din proiectul adoptat de Senat (semnalată dur și de experții de la APADOR-CH) este disproporția totală a pedepselor.

Să facem o comparație simplă între un partid politic și o asociație civică atunci când apare o greșeală. Dacă un partid politic nu declară corect un donator, primește o simplă amendă contravențională (între 10.000 și 25.000 lei). Însă unui ONG i se suspendă activitatea și poate fi chiar desființat.

Observi absurdul? Partidele primesc amenzi, ONG-urile primesc ghilotina

Politicienii și partidele, care dețin putere asupra vieților noastre, emit ordonanțe și împart bugete de miliarde, scapă cu o palmă peste mână pe care o plătesc tot din buzunarele noastre. În schimb, un ONG poate fi desființat complet pentru o simplă eroare materială sau o omisiune contabilă.

Să mergem acum la modul în care au fost stabilite sumele obligatorii de raportat și care ne arată exact care este ținta. Partidele politice sunt obligate să raporteze doar donatorii mari, care dau peste 40.000 de lei (echivalentul a 10 salarii minime). ONG-urile vor fi obligate să raporteze persoanele fizice de la 5.000 de lei în sus, iar în cazul firmelor (persoane juridice), de la primul leu!

De ce de la primul leu pentru firme? Pentru că dacă o companie mică vrea să ajute cu 500 de lei un ONG care monitorizează calitatea aerului sau corupția din primărie, numele acelei firme va apărea public pe site-ul ANAF. Iar a doua zi, primarul sau șeful de la județ poate trimite „prietenește” controale de la ITM sau urbanism. Este definiția clasică a intimidării prin birocrație.

Așa că, la Declic am lansat 2 campanii importante, pe care te invit să le semnezi chiar acum:

👉 Respingeți legea anti-ONG! – Spune NU expunerii cetățenilor care susțin ONG-uri incomode puterii. Nimeni nu are dreptul să te controleze sau să te hărțuiască pentru modul în care îți folosești banii tăi privați.

👉 Vrem să știm ce averi și afaceri fac demnitarii! – Cere înapoi dreptul de a vedea ce fac politicienii cu banii tăi. Avem dreptul legitim să vedem averile celor pe care suntem obligați să îi plătim.