Ce ai facut pentru Ucraina

Stau în fața ecranului și îmi caut cuvintele. Încerc să-ți povestesc despre cum membri Declic ca tine au salvat, din nou, vieți în Ucraina. Eram îngrijorat că nu o să reușim, dar m-am înșelat. Și e tare bine că m-am înșelat.

Adevărul este că mi-am amintit zilele acestea de un profesor din liceu care ne povestea despre cum s-a obișnuit generația lui cu răul din perioada comunismului. Ne povestea cu amărăciune că oamenii simpli știau ce făceau comuniștii. Știau că alți oameni sunt uciși, aveau cunoștințe care fuseseră luate pe sus și duse la închisoare sau în lagăre de muncă forțată.

Ce ne mai spunea acest profesor e că, la început, veștile despre aceste atrocități îi șocau pe cei din jurul său. Apoi au trecut anii și lumea a ales să privească în altă parte. Nici măcar nu se mai vorbea despre asta. L-am întrebat de ce. A stat puțin pe gânduri, apoi mi-a răspuns. Treptat, oamenii se obișnuiesc cu răul, preferă să nu se mai gândească și să se bucure că nu se întâmplă nimic lor și celor apropiați.

M-am temut sincer că se întâmplă asta și cu noi, că am devenit nepăsători la tragedia oamenilor din Ucraina. La începutul războiului eram cu toții cuprinși de emoție. Declic a strâns atunci peste 160 de mii de euro pentru a-i ajuta pe cei afectați de război.

La ruperea barajului de la Kakhovka, m-am temut că am devenit nepăsători. Că ne-am obișnuit și noi cu răul și că nu vom mai reacționa cu aceeași emoție, acum, când ni s-a cerut din nou ajutorul. Ne aflam în fața unei situații limită: oamenii din zona afectată de distrugerea barajului au rămas fără apă de băut. Așa că nevoia de pastile de purificare a apei, recipiente voluminoase și alimente neperisabile era uriașă.

Am scris membrilor Declic și partenerilor comunității noastre din străinătate. Și am reușit să strângem, în doar câteva zile, 86 de mii de euro. S-a implicat financiar și organizația Campact, sora Declic din Germania. Mai apoi, ne-au ajutat să cumpărăm și să transportăm cele necesare Asociația SNK. Toate proviziile cerute au ajuns astfel la HumAid Charitable Foundation și ISU din Ucraina.

Datorită membrilor și prietenilor Declic, mii de oameni au astăzi apă curată. Alternativa ar fi fost să bea apă care-i îmbolnăvea sau să moară de sete.

Vestea bună de tot e că nu ne-am obișnuit cu răul care crește la granița cu România, nu am devenit nepăsători. Dacă te-ai implicat în campania de ajutorare a celor din Ucraina, te rog să te gândești că acum un copil bea un pahar de apă curată și datorită ție. 

Îți mulțumesc pentru solidaritate,
Antoniu, Roxana și zeci de mii de oameni din Ucraina

PS: Am primit și o scrisoare de mulțumire de la Departamentul pentru situații de urgență din Ucraina.