Greta Thunberg, activista de 16 ani care a devenit simbolul luptei pentru un stil de viață sustenabil (în special cu privire la emisiile de gaze cu efect de seră), a ajuns (și) pe radarul critic al jurnaliștilor și analiștilor (pundits) români.
Petre M. Iancu, de exemplu, de la DW România, își focalizează critica pe ideea că ecologia și schimbările climatice, ar trebui să fie subiecte serioase (ie. pentru oameni serioși). Dl. Iancu se declară preocupat de climă, care a ajuns să fie reprezentată de „copii carismatici, dar bolnavi sau manipulaţi”, dar nu spune nimic, de exemplu, despre decizia lui Trump de a părăsi Acordul de la Paris, la fel cum nu suflă un cuvânt despre cum Trump, om serios de altfel, nu pare să fie prea convins că avem motive să ne preocupăm de climate change.
Deși jurnalist, dl. Iancu critică gestul Gretei de a merge cu barca spre un summit din New York (în loc să ia mult mai poluantul avion), spunând că e un gest de PR, dar omite evidența că fix de PR are nevoie ecologia. Cum altfel să obții o schimbare, când liderii politici sunt mulțumiți să vorbească dar să nu schimbe nimic, sau chiar să ia măsuri inverse (revin la seriosul Trump și planurile lui de a resuscita industria minieră din SUA). Relația PR – susținere publică – decizii politice este destul de evidentă, iar Greta a făcut mai multe pentru mișcarea care cere măsuri reale și cât mai repede, decât toți liderii politici din ultima perioadă, oricât de serioși ar fi ei.
De asemenea, când dl. Iancu deplânge frivolitatea acțiunilor Gretei, pare că nu e la curent cu delcarația șefului OPEC, care a descris campania tinerei drept „the greatest threat to the fossil fuel industry”. Sounds pretty serious, ha?
Mai departe, îl avem pe dl. I.T. Morar, care are în mână un ciocan mare, așa că vede în jur numai cuie. Ideologice, desigur. Într-un text publicat pe un blog conservator, dl. Morar sare la presupuneri, face mișto, orice ca să câștige puncte ideologice în lupta cu bau baul socialist (comunist), întruchipat de tânăra de 16 ani. Va să zică dacă te preocupă ce se va întâmpla cu planeta peste 50 de ani, când dl. IT Morar va fi istorie, urmează automat să scoți secera și ciocanul din rucsac, să naționalizezi mijloacele de producție în numele poporului și să instaurezi dictatura verde (noul roșu – sic!).
Ambii autori se întâlnesc în problema ideologică și ambii atrag atenția asupra a ceea ce ei consideră o ipocrizie – Greta ar urma să se întoarcă de la New York cu avionul (cel detestat), ba chiar, pentru că are mai mulți oameni cu ea și pentru că barca trebuie adusă înapoi, se vor consuma mult mai multe resurse.
Doar că Greta nu se va întoarce din New York acasă, ci va merge în America de Sud, în Chile și poate în Brazilia, iar întoarcerea ei cu avionul nu e confirmată încă de nicio sursă credibilă, ea însăși afirmând “I don’t know yet how I will get home.” (Norocul nostru cu Dl. Iancu și dl. Morar, că noi deja știm!)
Și chiar de-ar fi așa, gestul tot funcționează. Pentru că una peste alta, Greta pare că știe ce vrea să facă – să schimbe mentalitatea oamenilor, să-i determine să pună presiune pe cei aflați la putere. Și e determinată să continue, ignorând haterii și oamenii care nu ascultă niciodată (precum foarte simplu a spus despre Trump), ceea ce ne doresc, apropo, câtor mai mulți dintre noi.
Ce-aș fi eu curios, însă, este ce părere au dl. Iancu și dl. Morar despre climate change. Un disclamer despre poziția lor la început de articol ar fi excelent. Nu de alta, dar dacă sunt în barcă cu Trump și restul de negaționiști, mai bine ne uităm tot la ce zice Greta – “There’ll always be people who don’t understand or accept the science. I’ll ignore them” și atunci să dăm, liniștiți, click mai departe.
Ciprian Cucu,
Vicepreședinte Forum Apulum
sursă foto: Mother Jones
