Fetița sculptată care plânge

În noaptea de Moș Nicolae n-am putut dormi aproape deloc. M-am tot frământat gândindu-mă la copiii abuzați sexual, la copilăria lor furată și, mai ales, la protestul cu fetița sculptată ce urma a doua zi.

Am lucrat aproape 2 luni la acțiunea prin care să aducem în atenția parlamentarilor nevoia unei legi ferme pentru condamnarea abuzurilor sexuale. Tot două luni a durat și realizarea sculpturii care reprezintă suferința unei fetițe abuzate sexual. Am decis că este nevoie de ceva șocant ca să aducem în atenția publică problema copiilor agresați.

Una din fricile acelei nopți a fost că voi fi aproape singură lângă sculptura fetiței care arată suferința unui copil abuzat. Că nu vom reuși să transmitem, prin numărul mic de participanți la acțiune, cât de îngrijorați suntem ca societate.

Dimineața am văzut că vremea nu era de partea noastră. Părea mai frig decât de obicei pentru o zi de început de decembrie. Pe parbrizul mașinii se așternuse un strat fin de gheață, ca niște mici lacrimi. Am ajuns la Parlament înfrigurată.

Acolo, Olga și Anduța deja despachetau statuia cu fetița sculptată, sosită tocmai de la Cluj. Treptat au început să apară și voluntarii, fix la timp să urcăm pe soclu sculptura-fetiță, înaltă de 2 metri și grea de aproape 50 de kilograme. După doar câteva minute, aveam cu toții mâinile înroșite de frig.

Dar, privind fetița sculptată, am uitat de vremea rece. Și parcă, în tot gerul acela, fetița s-a însuflețit. Copilul speriat și singur care strângea la piept un iepuraș de pluș părea atât de real, că mi s-a pus un nod în gât. Privirea mi-a fugit la mesajul de pe bannerul pregătit pentru protest: Un copil este abuzat sexual la fiecare 6 ore.

Încet-încet, în jurul nostru au început să se adune oameni, membri Declic care au ieșit mai repede în pauza de masă pentru a ne fi alături nouă și miilor de copii abuzați din România. Dacă mai mulți ar fi la fel de implicați ca membrii și membrele din Comunitatea Declic, societatea noastră ar fi, cu siguranță, una mai bună.

Revoltă, Apăr, Sprijin, Stop abuz, Protecție, Dreptate sunt câteva dintre mesajele pe care ni le-am scris pe palme. Am stat zeci de minute în frig nemișcați, în jurul statuii cu fetița sculptată, cu palmele ridicate. Imaginile surprinse de jurnaliștii prezenți s-au răspândit rapid în presa online.

Sper doar că aceste fotografii au ajuns și la cei care ar trebui să protejeze copiii de violatori și pedofili: politicieni, procurori, judecători și polițiști.

În ultimii ani, 8 din 10 sesizări de abuz sexual au fost clasate. Cei mai mulți anchetatori nu sunt pregătiți să lucreze cu copii abuzați. Dar poate cea mai mare problemă rămâne lipsa unei legi clare care să clasifice abuzul asupra unui minor drept viol. Prin urmare, foarte mulți judecători concluzionează că victima și-a dat acordul. Aceste practici halucinante pot înceta doar dacă vom avea legi clare.

Am organizat protestul în fața Parlamentului tocmai pentru că politicienii au un cuvânt foarte mare de spus și în acest caz. Deși am trimis invitații către liderii celor două Camere, Marcel Ciolacu și Florin Cîțu, amândoi ne-au ignorat.

Ar trebui să le crape obrazul de rușine. N-au trimis nici măcar un reprezentant. Niciunuia dintre aceștia nu i s-a părut suficient de important încât să coboare din fotoliul călduț și să spună public, așa cum a făcut ministrul francez al Justiției: Victimele nu mai sunt singure, le auzim.

Dacă politicienii nu-i aud pe copiii abuzați, noi, cetățenii implicați din comunitatea Declic, îi auzim.

Petiția prin care cerem o lege anti-viol care să protejeze copiii a strâns peste 78.000 de semnături. E ca și cum un întreg oraș s-a mobilizat să semneze petiția Declic. 950 de membri au donat ca să putem realiza sculptura fetiței și să organizăm protestul de la Parlament. Zeci de membri s-au învoit de la serviciu ori și-au lăsat alte treburi planificate ca să vină la protest.

Acesta este spiritul Comunității Declic din care faci și tu parte. Suntem solidari între noi și ajutăm, fiecare cu ce poate. Om cu om, luptăm până în pânzele albe ca să avem o lege care să protejeze copiii împotriva prădătorilor sexuali.

Am făcut același lucru și când ne-am unit forțele pentru a pune Legea adopției pe ordinea de zi. Am reușit și, la scurt timp, legea a fost votată. Așa vom face și acum, până vom reuși din nou.

În curând mă voi așeza la masă împreuna cu echipa Declic și vom așterne pe hârtie următoarele acțiuni în sprijinul copiilor abuzați: vom pregăti noi proteste, vom participa la ședințele grupului de lucru de la Ministerul Justiției, îi vom bombarda pe toți cu solicitări. Și, nu în ultimul rând, vom veghea cum evoluează proiectul de lege din Parlament pentru stabilirea unui prag de vârstă sub care orice agresiune e încadrată automat ca viol.

Ca să gândim un plan eficient de presiune, avem nevoie să știm pe ce fonduri ne bazăm. Resursele Declic sunt limitate și depind de donațiile membrilor. Orice contribuție lunară este o garanție că noi putem lucra nestingheriți la această campanie. Altfel, riscăm să rămânem cu planul pe hârtie.

Solidari cu victimele,
Denisa și echipa Declic