Garanție-returnare și Michael Jackson

Pe 3 iunie, împreună cu mai mulți membri Declic am fost la Ministerul Mediului. Am luat cu noi câte PET-uri am putut duce, ca să i le returnăm ministrului Mediului, Tánczos Barna. De 6 luni, Proiectul de hotărâre de Guvern pentru sistemul garanție-returnare este blocat, iar nouă ne-a ajuns plasticul la gât.

În jumătatea de an de când a venit la minister, l-am urmărit pe ministrul Tánczos de pe margine. Fie că a fost vorba despre emisiuni sau conferințe, pe toate le-am văzut din fața unui ecran. Așa că aveam multe întrebări despre sistem, pe care să i le adresăm când îl întâlnim față în față.

Ana, campaignerul Declic al petiției „Reciclare: vrem sistemul garanție-returnare pentru ambalaje!” ne povestește: m-am gândit că pe 3 iunie va fi șansa mea să adresez întrebările. Voiam să plec de acolo cu răspunsuri clare. Și îmi doream ca ministrul să nu fi cedat presiunilor marilor poluatori și comercianți.

Dar diferența dintre așteptări și realitate mi-a amintit de o glumă.

Mai știi farsa aia cu „uite OZN-ul” sau „uite-l pe Michael Jackson”? Mai demult, așa făceau alți copii ca să-mi distragă atenția de la ce era important. Ceva puțin mai elaborat a încercat să facă secretarul de stat Raul Pop, din Ministerul Mediului, trimis să ne întâmpine.

Dar mai întâi ar trebui să-ți spun cum de am ajuns să discut cu secretarul, în loc de ministru.

Tánczos Barna îmi confirmase cu o săptămână înainte că se va întâlni cu membrii Declic. Însă, cu câteva ore înainte de eveniment, a anulat. Trebuia să ajungă la ședința de Guvern care se amânase cu o zi. Așa că mi-a transmis că ne va primi un secretar de stat. Planul meu de a-l încolți pe ministru cu întrebări dificile era pierdut.

M-am gândit, totuși, că aceasta este ședința în care se votează mult așteptata Hotărâre de Guvern pentru sistemul garanție-returnare.

Dar alta a fost surpriza zilei. Ionela, cea care a înotat în piscina cu PET-uri pentru a atrage atenția presei, a tras aer adânc în piept. Apoi și-a pus ochelarii și labele de scufundări. A trebuit să-și țină respirația, dar nu pentru scufundare, ci pentru că PET-urile miroseau de îți mutau nasul.

Am vrut o demonstrație realistă cu ce ne așteaptă dacă nu vom avea sistemul de garanție-returnare cât mai repede. Ne-am gândit că înotatul în recipiente de plastic este cât se poate de sugestiv. De asta, mare parte din ambalaje au fost împrumutate de la un operator de salubritate.

Deseori, materialele ajung în instalațiile de reciclare cât se poate de murdare. Nu avem fluxuri de colectare separată bine puse la punct. De asta reciclabilele ajung la să fie colectate la grămadă înainte să ajungă pe o bandă și sortate manual.

Faptul că deșeurile sunt murdare scade atât calitatea materialului reciclat, cât și potențialul de a fi reciclate.

Gunoiul în care ne vom scufunda peste câțiva ani nu va mirosi a levănțică, e clar. Însă, dacă vom avea un sistem garanție-returnare în favoarea cetățenilor și a mediului, nu vom ajunge acolo.

Am încercat să aflu de la secretarul de stat din Ministerul Mediului dacă proiectul de HG va rămâne nemodificat în punctele cu miză pentru poluatori. Acestea sunt: mod de raportare a ambalajelor în sistem, ținte de recuperare pentru ambalaje, sancțiuni pentru neîndeplinirea țintelor, mod de organizare a administratorului de sistem.

Știam care sunt mizele pentru că, de-a lungul campaniei, am avut-o alături pe Elena Rastei, de la Asociația Zero Waste România. Elena este specialistă în economie circulară și lucrează cu experți care au pus bazele sistemelor garanție-returnare peste tot în Europa. Ea este la curent cu toate tentativele industriei de a pune bețe în roate acestui sistem.

Deși discuția cu secretarul de stat a început în fața ministerului și a continuat timp de 3 sferturi de oră în instituție, cele mai multe întrebări au rămas fără răspuns. Sau au primit unele evazive.

Am aflat că HG-ul ar putea fi trimis spre avizare spre ministere marți, 8 iunie. Lucru care nu s-a întâmplat. De asemenea, s-ar putea ca ministerele să vrea să modifice proiectul. În folosul cui ar fi aceste modificări, nu mi-e clar, dar mi-e teamă că nu pentru binele mediului.

Funcționarul nu a știut să-mi spună dacă țintele de recuperare pentru ambalaje vor fi mai mici. Iar despre sancțiuni a zis că „crede” că vor rămâne neschimbate.

S-a legat de tot felul de chichițe tehnice și de multe ori a trebuit să-l readuc la subiectul discuției noastre. La un moment dat s-a oprit și mi-a spus că am întrebat de 5 ori același lucru. Am fost nevoită să insist pentru că tot trecea de la una la alta. Mai lipsea să mi-l arate pe Michael Jackson pe geam.

Tot ce voiam să aflu era dacă va modifica raportarea în sistem de la per unitate de ambalaj, cum este în actualul HG, la per kilogram sau volum. Poluatorii ar face orice să nu fie per unitate. O raportare la volum înseamnă o portiță pentru „aranjamente”. Așa se aranjau fraudele și pentru lemnul tăiat ilegal, când era convertit din metri cubi de buștean în kilograme de rumeguș sau așchii.

Dar nu am primit nici a cincea oară un răspuns concret. Însă alte două lucruri au fost clare: că sistemul va rămâne centralizat și că ambalajele reutilizabile nu pot fi introduse în HG, pentru că e nevoie de modificarea unei alte legi.

Am plecat din minister cu o durere de cap.

Tot ce am vrut a fost să aflu lucruri cât se poate de exacte. Genul de întrebări la care se poate răspunde cu da sau nu. Nu s-a putut. În schimb, am aflat cum se simte un alt tip de dezamăgire. Acea dezamăgire în care îți dai seama că în Ministerul Mediului sunt alte priorități.

De obicei, în Comunitatea Declic, astfel de momente reconfirmă ideea că trebuie să continuăm mai insistent cu campaniile.

Cum dezbaterile pe HG se poartă doar cu ușile închise, doar între producătorii de băuturi și comercianți, cred că proiectul va fi modificat doar în favoarea lor.

De aceea, vom continua să monitorizăm activitatea ministerului și să-i presăm pe funcționarii de acolo până când HG-ul va fi adoptat, într-o formă în avantajul mediului și al cetățenilor.