Cine este Eckstein-Kovács Péter și de ce-l susține societatea civilă.
Cum te convinge un etnic maghiar că este omul potrivit să reprezinte interesele noastre, ale tuturor.
Ce poate face Avocatul Poporului pentru tine și de ce este atât de important ca această funcție să fie ocupată de un om cu principii.
L-am invitat în ”studioul Declic” pentru a-i pune câteva întrebări despre cum vede dânsul această candidatură și ce ar face dacă ar ajunge în această funcție.
Declic: Bună ziua și bine ați venit la întâlnirea cu membri comunității Declic. Domnul Péter Eckstein-Kovács este candidatul susținut de societatea civilă și de către Declic pentru funcția de Avocat al Poporului. Și l-am invitat astăzi aici pentru a-i pune câteva întrebări legate de situația în care l-am băgat. Domnule Eckstein-Kovács cum ați primit această veste? Cu bucurie, cu îngrijorare? Ambele?
Péter Eckstein-Kovács: Păi cu bucurie, ce mai?
Dacă vin reprezentanți ai unor organizații civice pe are eu îi apreciez, nu are cum să fie altfel decât să îmi facă bucurie. Eu de altfel, dacă ar fi fost de capul meu, sigur nu aș fi candidat la acest post. Dar faptul că am fost contactat și rugat să accept nominalizarea mi-a făcut mare plăcere.
Declic: Înainte de a merge mai departe, trebuie să spunem de ce a ales Declic să vă susțină candidatura și să se implice. Care sunt argumentele care, în opinia noastră, vă fac un candidat potrivit pentru această funcție. Și o să citesc un pic din petiția pe care am lansat-o și care a strâns până acum peste 9000 de semnături.
Dincolo de CV-ul care îl recomandă, domnul Péter Eckstein Kovács a fost totdeauna un susținător al cauzelor drepte ale societății civile. A susținut campania Salvați Roșia Montană de la început și a fost primul care a inițiat o lege de interzicere a cianurii în minerit iar apoi, câțiva ani mai târziu, a ales sa demisioneze din funcția de consilier prezidențial, atunci când președintele de atunci, Traian Băsescu, a ales să susțină proiectul de exploatare cu cianuri de la Roșia Montană.
Apoi a pledat pentru o lege eficientă de funcționare a Agenției Naționale de Integritate și și-a dat demisia din funcția de președinte al comisiei juridice din Senat, atunci când partidele politice nu au susținut acest proiect (UDMR ul în speță) printr-o lege adecvată.
A militat întotdeauna pentru drepturile minorităților din România fie ei maghiari, romi sau persoane LGBT .
Și nu în ultimul rând a demisionat în iunie 2018 din UDMR, atunci când UDMR a ales să susțină PSD în demersurile de a schimba codul de procedura penală. A făcut acest lucru chiar în piața Unirii din Cluj în mijlocul protestatarilor.
Iar lucrul pentru care noi activiștii suntem cei mai recunoscători este faptul că a susținut întotdeauna, ca avocat și pro bono, protestatarii care au fost amendați abuziv de jandarmeria română.
Întrebarea este, ce v-a determinat să faceți aceste gesturi atât de neobișnuite pentru viața politică din România?
Péter Eckstein-Kovács: Gesturile pe care le-am făcut mi se par absolut firești …
Eu cred că apartenența la o formațiune politică este un contract. Tu ca și cetățean crezi în proiectul politic pe care ți-l oferă un partid sau o formațiune politică și dacă nu te mai regăsești atunci ieși din ea. Asta mi se pare normal.
În legătură cu demisia din funcția de consilier prezidențial, dacă ești consilier atunci ești legat de omul pe care îl consiliezi, ai obligația, ca să zic așa, semnată în contractul de muncă, că trebuie să răspândești ideile celui pe care îl consiliezi. Ei iartă-mă, a fost un moment în care n-am mai putut să propag ideile domnului președinte cu care am lucrat de altfel foarte bine un șir de ani, pentru că nu mai eram de acord cu acestea. Dar Roșia Montană a fost, cum să zic, ”o halcă prea mare”, n-am putut sa închid ochii, urechea și să nu reacționez într-un fel.
Eu sunt avocat de profesie și cred că prima mea cauză pro bono a fost atunci când a venit domnul Ion Iliescu la Cluj într-o vizită, iar o studentă a strigat “Jos Iliescu!”. Pentru asta a fost amendată. Era anul ‘90 – ‘91 și a fost primul meu succes când am câștigat cu clienta mea care striga “Jos Iliescu!”.
Declic: Și i-a fost anulată ameda?
Péter Eckstein-Kovács: I-a fost anulată amenda, da.
Declic: Haideți să vorbim puțin despre funcția de Avocat al Poporului la modul general. Poate sunt printre cei care ne urmăresc persoane care nu sunt la curent cu prerogativele acestei funcții.
Ce poate face avocatul poporului pentru noi, pentru popor? Cum ne apără el și mai ales de cine, ce putere are și ce argumente constituționale are în favoarea sa?
Péter Eckstein-Kovács: Prin Constituția României este definit rolul avocatului poporului care este de a apăra drepturile și libertățile cetățenilor față de autoritățile publice. Deci practic este avocatul omului de rând împotriva puterii de stat. Nu se intră pe această felie în privat. Dar în ceea ce privește puterea statului, aria de acoperire este de la guvern până la ultima primărie și la regiile autonome care funcționează în subordinea administrației publice locale sau județene. Toți aceștia sunt pe undeva parteneri ai avocatului poporului. Și aici avocatul poporului, poate face puțin mai mult decât un avocat obișnuit, pentru că avocatul în sensul pur al cuvântului reprezintă interesele unei părți. Din acest punct de vedere nici avocatul poporului nu se deosebește de sarcinile unui avocat. În schimb avocatul poporului trebuie sa negocieze cu autoritățile publice care, pe undeva sunt pe câmpul nelegalității sau al nerespectării drepturilor omului. Ca atare trebuie să fie un negociator. Funcția este independentă, nu există mandat obligatoriu pentru avocatul poporului și nimeni n-are voie să-i dea sarcini sau să intervină. Dar trebuie să fie în relații bune și cu autoritățile pentru că trebuie să ducă la bun sfârșit o reclamație, o derogare, o problemă din administrația publică locală și în principal pe calea amiabilă. Deci, autoritățile trebuie să-ți fie parteneri. E și normal, autoritățile publice locale sunt de toate culorile curcubeului în privința apartenenței la partid. Mandatul avocatului poporului este de 5 ani, ca atare, probabil că vor fi guverne de mai multe coloraturi. Și atunci chiar că trebuie să fii independent și să ai relații principiale cu autoritățile. Acestea sunt, dacă vreți, atribuțiile clasice ale avocatului poporului care este o instituție (de inspirație, n.r.) nordică și este un glas de putere al celor fără de putere. Adică se ocupă de categoriile vulnerabile, începând cu deținuții, cu cei din armată care sunt supuși unei discipline, până la copii care și ei sunt vulnerabili, la femei, la minorități. Toate aceste categorii trebuie să fie reprezentate și sunt avocați ai poporului specializați pe aceste buchete de probleme.
În același timp am citit desigur și rapoartele anuale ale predecesorilor mei iar ultimul raport semnat de domnul Ciorbea spune că, inițial, avocatul poporului avea atribuțiile clasice ale unui avocat al poporului. Și acestea sunt: medierea între cetățean și autorități, semnalarea către autorități a disfuncționalităților care există. Dar pe parcurs avocatul poporului a fost împuternicit zdravăn. Printre altele avocatul poporului este singura autoritate care poate să atace ordonanțele de urgență înainte de promulgarea lor în Monitorul Oficial. Ceea ce înseamnă ca avocatul poporului, zic eu, nu a devenit mai puternic nici cu un centimetru, în schimb s-a politizat. Avocatul poporului este numit de către cele două camere ale parlamentului României și, în oglindă, revocarea se face tot într-o ședință comună a celor două camere.
Cei de la putere dau ordonanțe și s-au dat ordonanțe de urgență, cum să zic “gârlă”, sub toate guvernele nu doar sub ultimul, al doamnei Dăncilă. Și atunci avocatul poporului se uită în stânga, se uită în dreapta: dacă le atac la Curtea Constituțională o sa primesc “bătaie la fund” de la majoritatea parlamentară. Dacă o comit, nu știu de două ori, atunci o sa fiu destituit. De ce să le atac? Opoziția zice: uite cum îi băiatul ăsta, l-am pus acolo să ne apere interesele și nu e în stare să atace o ordonanță la Curtea Constituțională! Mie mi se pare că a fost o greșeală capitală, am fost prin parlament în acea perioadă când s-a adoptat legea privind avocatul poporului, în 1997 dacă rețin bine și am strigat ca din gură de șarpe: nu dați această putere pentru că politizează instituția! Ca atare, dacă voi ajunge acolo, atunci voi ataca fără să mă gândesc prea mult ordonanțele care nu sunt chiar de urgență. Nu poți chiar pe toate să le ataci, eu le-aș ataca pe toate dar totuși, Curtea Constituțională are o practică în această privință, dar mă voi uita cu lupa la fiecare ordonanță de urgență. Îi asigur pe telespectatorii noștri și pe parlamentari că voi veghea ca într-adevăr singura autoritate legislativă să fie Parlamentul României. Așa că eu aș dori, și dacă se poate voi face totul, ca această competență să treacă de la avocatul poporului. Să meargă la CSM, la Înalta Curte, soluții ar fi. Dar mi se pare că este o putere care corupe activitatea avocatului poporului.
Declic: Pentru că ați adus vorba despre predecesorii avocați ai poporului, cea mai populară petiție din toate timpurile a Declic este cea prin care 160.000 de oameni îi cer lui Victor Ciorbea să plece. Asta înseamnă că oamenii sunt realmente nemulțumiți de modul prin care acesta și-a îndeplinit datoria de reprezentant al poporului. În opinia dumneavoastră, cum se poate reabilita această funcție în ochii cetățenilor, ce ar trebui făcut sau dacă vreți, putem analiza ce nu s-a făcut chiar bine până acum?
Péter Eckstein-Kovács: Nu cred că sunt eu în măsură să critic pe cei care au fost dinaintea mea dar ceea ce pot să spun și cred că se vede de la o poștă este faptul că instituția nu este destul de vizibilă. Aici există o suferință în comunicare între instituția avocatului poporului și cetățeni. Avocatul poporului a făcut și lucruri bune. Dacă am spune că este chiar așa numai de vitrină atunci cred că am greși. A făcut și lucruri bune dar n-a putut să arate marelui public succesele pe care le-a avut. Știu eu, dau un exemplu: există o unitate militară din Pitești, unde este arhiva armatei și pur și simplu nu prea dă acte cetățenilor care le cer – pentru că au nevoie de actele despre activitatea lor în armată. Aici avocatul poporului revine, revine până când instituția devine mai în slujba solicitanților. Nu este o chestie extraordinară, dar pentru asta e bun avocatul poporului.
Mai este o atribuție pe care cred eu, e bine să o aibă, respectiv faptul că înainte de adoptarea unor acte normative se poate cere punctul de vedere al avocatului poporului. Și dacă avocatul poporului e de încredere atunci și legislativul și guvernul întreabă: uite eu asta vreau să fac, tu ce zici de asta din punctul de vedere al apărării drepturilor omului? Și asta e o competență care poate să rămână la avocatul poporului pentru că este o măsură preventivă dacă vreți.
În rest, avocatul poporului trebuie să fie o figură gri, să nu fie în centrul atenției și trebuie să-și facă treaba în interesul cetățeanului iar cetățeanul să știe cu ce se ocupă și când să se adreseze avocatului poporului. Am întrebat în Cluj zece oameni unde este sediul instituției regionale la Cluj al avocatului poporului și n-au prea știut adresa.
Declic: Și acum cred că trebuie să discutăm un pic și despre elefantul din încăpere. După ce am lansat această campanie am primit foarte multe aprecieri dar și multe critici. Și una dintre întrebările recurente care a apărut a fost “de ce nu ați găsit un cetățean de etnie română pe care să-l susțineți la funcția de avocat al poporului?”. Sunteți maghiar. Cum îi convingeți pe românii îngrijorați de acest lucru că le veți reprezenta interesele în egală măsură?
Péter Eckstein-Kovács: Da, sunt maghiar dar nu sunt măgar!
În mod normal dacă se cere independență și se cere apărător al drepturilor omului atunci bineînțeles că nu faci discriminare pe criteriu de rasă, apartenență etnică sau celelalte. Pe mine pe undeva m-a deranjat să văd cât de mulți sunt cei care fac această observație, legată de etnia mea. Acuma avem un președinte care e sas și foarte puțini sunt cei care zic că uite sasul ce face, numai de nemții lui se interesează – normal că nu este (adevărat, n.r.). Cred că eu, și asta se vede în trecutul meu în viața publică, am fost întotdeauna echidistant, am avut o apropiere față de toți, fără deosebire de etnie sau de alte lucruri.
Declic: Și ultima întrebare. În acest moment aproape toate partidele din opoziție USR, PNL, PMP și UDMR vă susțin candidatura. Inclusiv Victor Ponta a dat semne că v-ar susține. Ce părere aveți despre această susținere declarată?
Péter Eckstein-Kovács: Mă onorează fără doar și poate. M-a onorat în primul rând susținerea unor organizații civice – acesta a fost lucrul care mi-a mers la inimă în primul rând. Dar faptul că mai multe partide politice și-au anunțat deocamdată susținerea mă onorează și cred că se datorează faptului că, liderii și conducerile acestor partide, conștientizează faptul că voi fi independent. Pot avea încredere în mine că voi fi imparțial și independent așa cum cere Constituția României pentru acest post până la urmă.
Declic: Noi vă mulțumim frumos! Dacă dumneavoastră mai aveți ceva de adăugat vă rugăm să o faceți.
Péter Eckstein-Kovács: Da, pentru mine faptul că partidele din opoziție susțin candidatura mea, pe lângă faptul că mă onorează arată că totuși sunt cauze care pot să unească opoziția. Eu nu zic că nu aștept voturi și de la parlamentarii de la putere, pentru că până la urmă și ei ar avea interesul să fie un avocat al poporului independent, dar eu văd această (candidatură, n.r.) ca o cauză care poate aduce opoziția împreună. Să aibă țeluri comune. Și în al doilea rând, a căzut acuma moțiunea de cenzură dar vine sesiunea următoare. Probabil ca voi fi, va fi votul în sesiunea următoare din toamnă. Fiind vorba de un vot în cele două camere reunite ale parlamentului, se va vedea în momentul votului unde este majoritatea. Eu fiind al opoziției, în mod normal sunt cu șansa a doua, nu? Pentru că majoritatea decide. Dar situația mai volatilă din momentul de față cred că mă face să fiu, nu chiar un cobai dar totuși un test maker.
Dacă te-a convins, semnează și tu petiția: