Ministra Diana Buzoianu eșuează în protejarea râurilor din România

Simulacru administrativ la Ministerul Mediului: Acord de mediu ce are la bază studii „copy-paste” în proporție de 96%.

25 martie 2026 – Comunitatea Declic, Asociația Social Culturală Tainița Baștinei, Asociația Agent Green, Valea Jiului Society, Asociația Ecolegal și Bankwatch România trag un semnal de alarmă dur cu privire la decizia Ministerului Mediului de a emite acordul de mediu pentru proiectul hidroenergetic Surduc-Siriu de pe râul Bâsca Mare (Nehoiașu II). Deși instituția a solicitat oficial revizuirea documentației la finele anului 2025, o analiză comparativă a textelor demonstrează că „actualizarea” este o farsă: versiunea 2025 este identică cu cea din 2024 în proporție de 96,4%.

Analiza automată a celor două versiuni ale Raportului privind Impactul asupra Mediului (RIM): 276 pagini în 2024 versus 278 pagini în 2025, scoate la iveală un dispreț profund față de rigoarea științifică și lege. Modificările reale se rezumă la schimbarea anului pe copertă, adăugarea a două tabele minore și extinderea secțiunii de zgomot. În rest, 96,4% din document rămâne neschimbat: studiile pentru speciile protejate (ihtiofaună, vidră), analiza corpurilor de apă, matricea de impact și concluziile sunt copiate cuvânt cu cuvânt.

Dincolo de metoda grosolană „copy-paste”, documentația girată de ministra Diana Buzoianu este un fals periculos: ignoră complet impactul asupra sitului Lunca Buzăului și exclude analiza asupra arinișului (habitat prioritar) și a zglăvoacei (specie protejată) din zona Penteleu. Practic, Ministerul Mediului propune un acord de mediu pe o evaluare care nu acoperă nici măcar un sfert din obligațiile legale, sacrificând biodiversitatea Munților Carpați pentru un proiect care este „cvasi-nefuncțional” conform specialiștilor.

“Această decizie indică o lipsă acută de leadership din partea ministrei Dianei Buzoianu. Deși instalată la conducerea Ministerului Mediului cu așteptări de reformă, ministra pare să fi abandonat misiunea de protecție a ultimelor râuri libere, validând un proiect bazat pe date hidrologice învechite (1950-2007) și evaluări de mediu care ignoră realitatea climatică actuală”, a comentat Roxana Pencea Brădățan, coordonatoare campanii Declic.

Din punct de vedere energetic, „miza strategică” a proiectului este o iluzie contrazisă de cifre. Lectorul universitar Cornel Ilinca demontează argumentele oficiale, arătând că proiectul este cvasi-nefuncțional din cauza renunțării la treapta de acumulare Cireșu:

„Proiectul nu poate fi clasificat ca „strategic” sau „de interes național” strict din perspectivă energetică. Capacitatea instalată de 55 MW și producția estimată (posibil redusă sub 100 GWh/an sub influența schimbărilor climatice) reprezintă o contribuție minoră la securitatea energetică națională. Criteriile tehnice relevante nu susțin această clasificare: proiectul nu acoperă vârfuri semnificative de consum, nu reduce dependența de importuri și implică riscuri hidrologice crescute. Alternativ, investiții în fotovoltaic/eolian/BESS oferă beneficii similare cu costuri și impact mult mai reduse”, declară lector univ. Cornel Ilinca.

Analiza pe care o puteți consulta integral aici, avertizează că hidrocentrala va opera sporadic, sub capacitate, din cauza debitelor mici.

Contribuția proiectului la sistemul energetic național este estimată la un insignifiant 0,28%. Prin semnarea acestui acord de mediu pe baza unui raport „reciclat”, Ministerul Mediului ignoră cu bună știință impactul ireversibil asupra siturilor Natura 2000 și a ecosistemelor acvatice și a comunităților locale din Plaiul Bâscilor.”

Cerem public Dianei Buzoianu să își asume responsabilitatea pentru acest eșec de management și să oprească distrugerea cursurilor de apă în numele unor proiecte care nu aduc nici siguranță energetică, nici respect față de bugetul național sau natura României.

Note pentru editori:

1. O moștenire a trecutului (1981 – 1989) Proiectul hidrocentralei Nehoiașu II a fost visat în 1981, pe vremea regimului comunist. Planul era unul de o agresivitate extremă: să „mute” râul Bâsca Mare din albia sa naturală, printr-un tunel săpat în munte, către râul Buzău. Regimul a căzut înainte ca acest plan să fie terminat, lăsând în urmă un șantier abandonat.

2. Asaltul asupra naturii după Revoluție (2009 – 2015) După zeci de ani de liniște, Hidroelectrica a încercat să reînvie proiectul. În 2009 și 2015, au fost obținute autorizații de construire care ignorau faptul că lumea s-a schimbat: România intrase în Uniunea Europeană și avea obligația să protejeze natura, nu să o distrugă. Dacă acest proiect ar fi finalizat, satele Bâsca Rozilei, Păltiniș, Furtunești, Nemertea, Gura Teghii și Varlaam ar fi direct afectate. Practic, comunitățile locale ar rămâne fără râul care le dă viață, iar zona protejată Natura 2000 Penteleu și-ar pierde inima acvatică.

3. După un proces lung, pornit în 2020, judecătorii au dat dreptate comunității Declic (dosar 1259/117/2020*). Curtea de Apel Cluj a anulat Autorizația de Construire din 2015, constatând nelegalitatea acordului de mediu pe care se sprijinea întregul proiect. Judecătorii au confirmat ceea ce experții spuneau de ani de zile: actele erau vechi, incomplete și periculoase pentru mediu.

4. Deciziile judecătorești obținute au forțat Ministerul Mediului să ceară Hidroelectrica revizuirea documentației. Totuși, în loc să respecte decizia instanței, ministerul a acceptat un raport „copy-paste”. Prin validarea unor studii identice cu cele anulate moral și tehnic de instanță, ministerul alege să ignore hotărârile judecătorești definitive și să protejeze interesele de șantier în detrimentul naturii.

5. Proiectul hidroenergetic Surduc-Siriu de pe râul Bâsca Mare (Nehoiașu II) este dat ca exemplu negativ chiar pe prima pagină în primul ghid pe conectivitate ecologică publicat de IUCN.

6. Raportul privind impactul asupra mediului (RIM)_ AHE Surduc-Siriu 2025

7. Raportul privind impactul asupra mediului (RIM) 2024

Foto credit: Katja Pokorn (Balkan River Defence Tour)
Semnează și tu petiția Salvați râul Bâsca Mare!