Top 3 mituri distruse despre hidrocentralele Răstolița și Surduc-Siriu

Comunitatea Declic solicită Curții de Conturi declanșarea unui audit asupra proiectelor hidroenergetice AHE Răstolița și AHE Surduc-Siriu, după ce documentele oficiale ale Hidroelectrica și deciziile instanțelor române infirmă constant argumentele politice care justifică continuarea investițiilor. 

Finalizarea celor două proiecte necesită sute de milioane de euro suplimentare pentru obiective pe care chiar compania de stat le-a clasificat drept „neperformante” și cauze directe ale insolvenței sale istorice.

„Curtea de Conturi are instrumentele și mandatul să facă ceea ce politicienii au evitat sistematic: să arate aritmetica greșită a acestor proiecte. Să investești între 7 și 18 milioane de euro per megawatt instalat în hidrocentrale care funcționează sezonier și produc sub 0,4% din electricitatea țării nu este securitate națională — este un faliment asumat. Cerem Curții de Conturi să auditeze aceste investiții și să spună public dacă banii românilor sunt cheltuiți rațional”, a declarat Roxana Pencea-Brădățan, coordonatoare de campanii Declic.

Mituri demontate prin date financiare

Declarațiile politice recente, inclusiv ale deputatului Mircea Fechet, care prezintă aceste investiții drept piloni ai „securității naționale” și „independenței energetice”, sunt infirmate chiar de documentele contabile și de management ale S.C. Hidroelectrica S.A.

Mitul 1: „Proiectele sunt aproape gata (stadiu 85% – 98%)”

Procentele vehiculate în spațiul public — „aproape 98%” pentru Răstolița și „85%” pentru Surduc-Siriu,  se referă exclusiv la lucrările de baraj. Ceea ce lipsește este exact ceea ce face o hidrocentrală să funcționeze: turbinele, echipamentele electrice, stațiile de transformare, lacurile de acumulare și aducțiunile secundare. Pe scurt, investiții de alte sute de milioane de euro.

• La AHE Răstolița, avem un baraj construit, dar aducțiunile Vest și Est sunt realizate în proporție de doar 36%. Planul de Reorganizare al Hidroelectrica menționează că e nevoie de 43,6 milioane de euro doar pentru realizarea acestei aducțiuni.
• La AHE Surduc-Siriu, infrastructura proiectului este încă și mai incipientă. Devizul general actualizat depășește 384 de milioane de euro. Potrivit Studiului de impact asupra corpurilor de apă (SEICA) din 2025, sunt necesare 232 de milioane de euro pentru executarea lucrărilor rămase.

Mitul 2: „Sunt proiecte esențiale pentru securitatea națională și independența energetică”

Planul de Reorganizare al Hidroelectrica SA, documentul pe baza căruia compania a ieșit din insolvență, adoptat de administratorul judiciar Euro Insol sub supravegherea Tribunalului București, identifică explicit ambele proiecte ca amenajări cu componentă energetică secundară.

Același document constată că „indicatorii de eficiență economică ai acestor obiective de investiții nu permit recuperarea investițiilor din veniturile realizate prin valorificarea producției de energie.”

Mai mult, același Plan de Reorganizare arată că Hidroelectrica „nu mai poate susține în viitor asigurarea în mod exclusiv a resurselor financiare necesare finalizării” acestor proiecte  și propune transferul lor la bugetul de stat sau la Administrația Națională „Apele Române” (ANAR). Cu alte cuvinte, chiar titularul proiectelor a recunoscut că nu se justifică economic să le finanțeze singur.

Contribuția energetică a ambelor proiecte este infimă la scara sistemului național. AHE Nehoiașu II (componenta energetică a Surduc-Siriu) are o putere instalată de 55 MW și ar funcționa aproximativ 4 luni pe an, sub 0,3% din producția Sistemului Energetic Național. Răstolița, cu 35,2 MW și o producție estimată de 45 GWh/an, înseamnă sub 0,1% din producția națională de electricitate.

„A numi „securitate națională” niște hidrocentrale care funcționează sezonier, în funcție de debitele apelor și produce sub 0,4% din electricitatea țării înseamnă a deturna un concept serios în scop de PR politic”, a declarat Roxana Pencea Brădățan, coordonatoare de campanii Declic.

Mitul 3: „CSAT a validat aceste proiecte”

Adesea, se invocă o decizie a Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru continuarea acestor proiecte anacronice. Cu toate acestea, această decizie nu a fost prezentată niciodată public, dar a fost folosită drept pretext pentru un OUG prin care un pachet de 9 proiecte Hidroelectrica a primit eticheta de „interes public major”, în 2022. Această ordonanță de urgență a diminuat rigorile legale privind evaluarile de mediu, însă nu se constituie drept un aviz tehnico-economic.

Mai mult, un document public emis de Departamentul Securității Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale (Nr. DSN1/287 din 24.03.2026) desființează definitiv pretextul ‘securității naționale’ invocat de politicieni referitor la proiectele hidrotehnice. Instituția prezidențială avertizează că eticheta de securitate este doar o ‘calificare formală’ folosită pentru a genera derogări sistematice de la legislația de mediu și achiziții publice. Documentul subliniază că forțarea acestor proiecte încalcă deciziile Curții de Justiție a UE și expune România la proceduri europene de infringement.

Intervenția Curții de Conturi, o necesitate 

Până în prezent, nicio decizie a statului român privind aceste proiecte nu a luat în calcul rentabilitatea energetică, nu a analizat costul pe MW și nu a comparat alternativele disponibile. Instanțele au confirmat existența ilegalităților, inclusiv ÎCCJ, care a menținut în mai 2026 suspendarea HG 327/2025 pentru Răstolița, act normativ ce ar fi permis tăierea a 37,5 hectare din Parcul Național Călimani. Nu Declic oprește hidrocentralele. O face justiția, iar asta pentru că au existat ilegalități.

Curtea de Conturi are mandatul constituțional să evalueze eficiența utilizării banului public. Declic solicită instituției să auditeze ambele proiecte și să răspundă unei întrebări simple: este costul per megawatt instalat justificat în comparație cu alternativele regenerabile disponibile astăzi?

“Tehnologiile moderne regenerabile costă între 0,5 și 1,5 milioane de euro per MW. Cu cele 232 de milioane de euro necesare doar pentru a cârpi proiectul Surduc-Siriu, România ar putea instala o capacitate fotovoltaică de până la 8 ori mai mare, care să producă energie imediat, fără a distruge parcuri naționale și fără a încălca legislația europeană confirmată de instanțe. Ceea ce ni se vinde drept “securitate națională” este, în registrele contabile, doar o gaură neagră bugetară”, a completat Roxana Pencea-Brădățan, coordonatoare de campanii Declic.

Notă:

Datele financiare citate provin din documentele oficiale ale S.C. Hidroelectrica S.A., indicatorii de rețea din Studiile de Evaluare a Impactului asupra Corpurilor de Apă și deciziile oficiale ale instanțelor judecătorești: Planul de Reorganizare al S.C. Hidroelectrica S.A. (Euro Insol, iunie 2013, Dosar nr. 22456/3/2012); Deciziile Curții de Apel Cluj și ÎCCJ (2025-2026), Decizie CSAT Nr. DSN1/287 din 24.03.2026.