Pa, pa Schweighofer
Cred că aveam 8 ani. În ziua aceea, bunica primise de la o rudă o plasă cu niște nuci uriașe, cum nu am mai văzut până atunci. Aveau mărimea unui ou de găină! Am fost atât de impresionat încât am decis să plantez una dintre ele în grădină. Nu îmi era clar cât va dura până voi culege primele nuci, dar visam cu ochii deschiși momentul.
Au urmat câteva săptămâni în care am udat cu îndârjire locul marcat cu piron de metal. Deși era o vară secetoasă, în jur se umpluse de buruieni. Și ceapa plantată de bunica, la câțiva metri mai încolo, o ducea bine. În schimb nucul meu nu dădea niciun semn că intenționează să iasă la lumină.
Îmi pare rău chiar și astăzi că am renunțat să mai ud locul. Țin minte că am fost tentat să sap pentru a vedea în ce stare era nuca plantată. Nu am făcut-o pentru că mai speram că va răsări, în ciuda delăsării mele.
Apoi am uitat cu totul de nucă și de visul meu de a avea în grădină un copac care produce nuci uriașe. Mi-am adus aminte de toată povestea asta azi, când am citit o știre pe care o așteptam de mult.
Schweighofer a vândut fabrica de la Sebeș. Am filmat acolo cu drona în vremea primei investigații relizate de mine la Declic. Am dovedit atunci, fără urmă de îndoială, că Schweighofer cumpără lemn provenit din Parcuri Naționale, deși neagă asta. Am fost pur și simplu șocat de cantitatea de bușteni și lemn tocat din curtea fabricii. Ai mai sus o poză cu o mică parte din stocul lor de lemn.
Ei bine, HS Timber, noul nume al companiei sub care se ascunde același lup, anunță că vinde această fabrică uriașă. Cumpărătorii, o companie germană, nu par a fi implicați în scandaluri de corupție sau legate de lemn ilegal. Dar vom fi cu ochii pe ei.
Revenind la Schweighofer, e și mai interesant motivul pentru care au vândut austriecii cea mai mare resursă de profit pe care au avut-o, prea mult timp, în România.
Aflăm chiar din comunicatul de presă trimis de HS Timber: afacerile le-au fost date peste cap de legea antimonopol care limitează la 30% volumul dintr-un sortiment de lemn care poate fi achiziționat și procesat, anual, de o firmă precum Schweighofer.
Ei bine, în 2020 ne-am luptat „la baionetă”, în comisiile parlamentare, cu cei ce încercau atunci să înlăture această lege printr-un amendament la Codul Silvic. I-am supărat atât de tare încât reprezentanților Declic le-a fost interzis accesul în comisii. Apoi, mii de membri Declic au scris parlamentarilor și le-au cerut să nu asculte vocea industriei lemnului și să păstreze legea antimonopol. Într-un final, ne-au ascultat. Presiunea publică a fost prea mare.
Trei ani mai târziu, austriecii o spun chiar ei: le-am stricat modelul de afaceri, fără monopolul îngăduit de statul român, își iau jucăriile și pleacă. Și mai e un motiv. Tot atunci am schimbat definiția materialului lemnos, printr-o petiție transformată în text de lege al Codului Silvic. Firme precum Schweighofer nu mai pot toca lemnul tăiat ilegal pentru a-i pierde urma, așa cum au facut-o zeci de ani.
Nu îmi place să folosesc cuvinte mari, dar fără implicarea masivă a Comunității Declic și a unor parlamentari de atunci, ca Mihai Goțiu, legea antimonopol nu ar mai exista. Iar Schweighofer și-ar extinde afacerile, nu ar renunța la ele.
Ne-am luptat cu Schweighofer la Bonn, la sediul FSC. Am mers în Japonia pentru a le spune companiilor nipone că austriecii le vând lemn furat din România. Am stat luni de zile după comisii și în tot felul de negocieri cu grupurile parlamentare. Astăzi culegem roadele.
Așa am ajuns să îmi aduc aminte de copilul care a plantat o nucă și a renunțat să o mai ude. Uneori roadele se culeg după ani de zile de muncă. Muncă ce uneori se dovește a fi aridă. Mă bucur imens că Declic nu renunță să se lupte pentru protecția pădurilor. Și putem să mergem mai departe.
Iar acum avem oportunitatea uriașă de a mai schimba o dată Codul Silvic, așa cum am făcut-o și în 2020. Tocmai se lucrează la o nouă formă a legilor silvice, de data asta reforma este cerută de autoritățile europene. Se condiționază venirea fondurilor uriașe din PNRR de reforma silvică.
Declic a participat la etapa preliminară de elaborare a codului și a trimis celor ce scriu noua lege silvică solicitările noastre materializate în trei petiții. De data aceasta cerem protecție strictă pentru cele mai valoroase păduri al României. E vorba de parcurile naționale, de pădurile foarte bătrâne și de arborii remarcabili, bătrâni sau foarte mari, care se găsesc în celelalte păduri.
Dar nu e suficient că le-am trimis solicitările noastre. Trebuie să creștem presiunea în perioada următoare, mai ales în momentul în care codul va fi votat în Parlament. Și știm cum să facem asta. Mergem în păduri și arătăm cum se taie cele mai valoroase păduri nu doar cu drujba în mână, ci și cu o lege scrisă aberant. Promovăm masiv pe internet dezastrul din păduri pentru ca politicienii să nu poată spune că totul e minunat. Nu e!
Peste ani, vom culegem împreună roadele, îți promit asta!
Îți mulțumim pentru ajutor,
Antoniu și echipa Declic
PS: Mai am o veste bună. Uneori reușim să spargem blocada din media și să ajungem cu mesajul nostru la televiziuni. S-a întâmplat chiar înainte de sărbători, când ultima noastră investigație despre tăierile ilegale din parcurile naționale a fost preluată de televiziunea publică, în cadrul emisiunii Inspiră România.
