Politicienii anti-Jiu fug de la locul faptei

Articol semnat: Călin Dejeu
Isprăvile clasei politice românești m-au convins de mult timp că politicienii anti-natură sunt și politicieni anti-oameni. Că cine are „probleme de caracter” pe un palier esențial le are și pe celălalt. Și nu mă refer aici la o legătură indirectă, la faptul că de protejarea naturii depinde existența noastră ca specie. Ca o paranteză, sper că începem și noi, românii, să conștientizăm ce spunea Robert Watson în urmă cu trei ani la Paris, ca o concluzie a celei de-a șaptea sesiuni a Platformei interguvernamentale știință-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice, și anume că distrugerea naturii reprezintă pentru omenire o amenințare cel puțin la fel de mare ca schimbările climatice. Vă dau un link spre articol în franceză pentru că, în ciuda atacului lui Câmpeanu asupra învățământului, cică mai suntem o țară francofonă.

Închid parateză și haideți să trecem la recenta „realizare” care mi-a întărit convingerea din debutul articolului. În 29 august primarul din Bumbești-Jiu, Constantin Bobaru, a lovit cu mașina un pieton și a fugit de la locul accidentului.

Nimeni nu poate nega că un asemenea comportament denotă un dispreț total față de oameni în general.

Bobaru este și un virulent susținător al proiectului ilegal de secare a Jiului pe 33 de kilometri, întregul curs al râului din Parcul Național Defileul Jiului. Dacă mai este necesar, dupa atâția ani de mediatizare a celui mai amplu proiect de distrugere a naturii din România contemporană, găsiți amănunte la petiție.

Poziția primarului din Bumbești-Jiu este siderantă din două motive. Primul motiv este reprezentat de situația de ansamblu, peste tot în lume comunitățile locale, implicit reprezentanții lor, luptă împotriva companiilor hidroenergetice apărute de aiurea, luptă ca să își apere râurile și văile. Al doilea motiv îl reprezintă faptul că atât localnicii din Bumbești-Jiu cât și administrația locală din Bumbești-Jiu nu au absolut nimic de câștigat din proiectul așa-ziselor microhidrocentrale din Defileul Jiului. Nu este ca și cum ar veni un investitor și le-ar oferi locuri de muncă, sau măcar niște compensații pentru distrugerea mediului, nici pomeneală. Hidroelectrica îi bagă în seamă pe localnici cât sunt băgați în seamă pământenii de către „vizitatorii” din „Picnic la marginea drumului”. Nu sunt nici măcar momiți cu 0,13 lei pe lună, ca alți localnici cărora li se fură râul, cei din Petrila.

Un caz la indigo cu fapta comisă de Bobaru din 29 august îl reprezintă cel al altei mari susținătoare a secării Jiului, fosta deputată PSD Elvira Șarapatin. Ea este inițiatoarea legii anti-râuri pe care președintele Iohannis a trimis-o degeba pentru reexaminare. Lege la care Curtea Constituțională s-a eschivat și a refuzat să analizeze astronomica neconstituționalitate.

Dar să revenim la lovit oameni cu mașina și fugit de la locul faptei. Elvira Șarapatin a făcut în urmă cu doi ani aceeași ispravă ca Bobaru, demnă de aleșii neamului din clasa noastră politică clădită din impostori.

Aș continua cu nimicnicia aleșilor, cu faptul că politicieni anti-natură precum Elvira Șarapatin și Scarlat Iriza, care au cerut cu virulență ca Jiul să ne fie secat, se judecă cu Parlamentul ca să primească îndemnizații pentru limita de vârstă”.

Dar activitatea lor anti-natură este mai gravă, așa că închei prin a vă invita să vedeți încă o dată ce vor să ne fure acești politicieni, să vedeți Jiul în toată splendoare sa: