Blog 20 February 2020

Propuneri consultare publică PNIESC

Analiză realizată de Bankwatch România și susținută de comunitatea Declic.
Trimite și tu aceste propuneri pentru planul integrat pe energie și schimbări climatice (PNIESC) către Ministerul Economiei.

Context

Ministerul Economiei a publicat pe 31 ianuarie 2020 versiunea finală a Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), un document fundamental care va defini ambițiile României în domeniu pentru următorul deceniu. Prima versiune a fost publicată în decembrie 2018 și trimisă la Comisia Europeană după doar 10 zile de consultare, iar în luna iunie Comisia a trimis României 10 recomandări pentru a îmbunătăți planul.

Deși obiectivele pentru 2030 pentru energie regenerabilă și pentru eficiență energetică sunt mai mari decât cele din versiunea PNIESC din 2018, acestea rămân inferioare recomandărilor Comisiei Europene. Documentul este unul lipsit de ambiție deoarece ignoră potențialul enorm al României pentru tranziția către economia verde și oportunitățile de finanțare create recent pentru dezvoltarea sustenabilă, precum Pactul ecologic european.

În PNIESC se propun o scădere de 43,9% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 față de 2005, o pondere de 30,7% a energiei regenerabile în consumul final brut, în comparație cu recomandarea Comisiei Europeane de 34%, și o scădere a consumului final de energie de 40,4%. Însă, măsurile care ar trebui să ducă la atingerea acestor obiective sunt chestionabile, în primul rând deoarece nu este clar ce contribuție va avea fiecare. Mai mult, nu sunt menționați anii pentru implementarea unor programe propuse, iar finanțarea investițiilor nu este identificată decât la modul genera

Toate statele membre UE trebuie să producă acest Plan, obligația pentru acesta reieșind din noul regulament al UE privind Guvernanța Uniunii Energetice, parte a Pachetului “Energie Curată pentru toți Europenii”. PNIESC este o strategie elaborată pe 10 ani, vizând perioada 2021-2030, având ținte intermediare și un sistem de raportare comun tuturor statelor. Documentul integral se găsește pe siteul Ministerului Economiei și Energiei, și este în consultare publică până pe 28.02.2020. Următorul pas este integrarea comentariilor de către minister și să trimită apoi documentul la Comisia Europeană pentru a fi adoptat, urmând apoi să fie trecut prin Hotărâre de Guvern. Ministrul preconizează că acest lucru se va întâmpla în aprilie.

Ce propunem:

1. Mai multă energie regenerabilă

Potențialul României pentru energie regenerabilă este în prezent atins doar într-o mică măsură, așa cum arată numeroase studii. Obiectivele României pentru 2020 nu au fost ambițioase – ținta pentru energie regenerabilă de 24% din consumul final brut de energie a fost atinsă pentru prima dată în 2014, și de atunci sectorul a stagnat, în 2018 consumul rămânând sub 25%. Acest procent a fost atins în primul rând datorită hidrocentralelor mari construite înainte de 1989. Energie eoliană și regenerabilă nu este în prezent susținută suficient, așadar investițiile s-au oprit. Obiectivul trebuie să fie mai mare – România ar trebui să respecte ținta recomandată de Comisia Europeană de 34%.

2. Închiderea cărbunelui până în 2030

Aproximativ un sfert din necesarul de electricitate al României este asigurat în prezent prin arderea cărbunelui. Alternative există, însă termocentralele pe cărbune sunt ținute în viață artificial prin diverse forme de susținere directe sau indirecte, financiare sau legislative. Colapsul pare iminent: vârsta medie a unităților pe cărbune este de 42 de ani iar durata de funcționare economică este estimată la 40 de ani; majoritatea unităților beneficiază de derogări de la limitele de poluare, însă acestea expiră în iunie 2020 și unele și mai stricte vor intra în vigoare în 2021; toate carierele pe lignit necesită extinderi care presupun exproprieri costisitoare; utilajele miniere sunt într-o stare avansată de degradare, necesitând investiții semnificative; costurile cu certificatele de CO2 sunt în creștere, făcând ca patru din cinci termocentrale din Europa să fie astăzi neprofitabile.

În aceste condiții, propunerea din versiunea actuală din PNIESC de a avea 2GW pe cărbune în 2030 pare implauzibilă. Pentru a asigura securitatea energetică a României, documentul trebuie să își propună soluții realiste și să identifice o cale de a înlocui toate unitățile pe cărbune până atunci.

Din Raportul Special Încăzire Globală de 1.5 Grade elaborat de Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei (IPCC), organism ONU, se deduce că pentru a menține creșterea temperaturii globale sub 1.5 grade Celsius și pentru a fi atinse obiectivele din Acordul de la Paris este necesară închiderea tuturor termocentralelor pe cărbune din Europa până în 2030.

3. Tranziție justă pentru lucrătorii afectați

Tranziția energetică nu este posibilă fără reducerea activității în industria cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră. Zonele carbonifere – Valea Jiului și județul Gorj în România – au fost poluate intens în ultimii 70 de ani pentru producerea electricității prin arderea cărbunelui, electricitate de care a depins economia națională. Sursele de producție s-au diversificat și există alternative mai ieftine și mai puțin poluante, însă aceste comunități nu ar trebui să fie afectate disproporționat de închiderea industriei poluante. PNIESC trebuie să includă măsuri concrete care să permită accesarea oportunităților de finanțare create special pentru zonele miniere. Accesarea Fondului pentru Tranziție Justă, prin care România poate beneficia de 750 milioane de euro, este condiționată de existența unui plan teritorial care să fie coerent cu obiectivul de decarbonizare până în 2050. În prezent, un astfel de plan este elaborat pentru Valea Jiului, însă nu și pentru județul Gorj.

4. Eficiență energetică mai mare, gaze naturale mai puține

Există o serie de argumente acceptate de comunitate științifică pentru care gazul natural nu poate fi considerat un combustibil de tranziție – printre ele, faptul că investițiile în energie regenerabilă sau eficiență energetică sunt mai avantajoase, iar infrastructura de transport și stocare a gazelor naturale înregistrează pierderi constante de metan, care au un efect semnificativ de încălzire. Banca Europeană de Investiții a anunțat în noiembrie 2019 că nu va mai finanța proiectele energetice pe bază de combustibili fosili din 2021 și că prioritatea de finanțare va deveni eficiența energetică.

Intensitatea energetică a economiei (cantitatea de energie necesară pentru producerea unei unităţi de PIB) este aproape dublă în România față de media UE: în 2018, în România era de 196 kilograme echivalent petrol la 1000 de euro, în timp ce media UE era doar 117 kgoe/1000eur. Acest lucru indică faptul că economia României se poate dezvolta fără a crește consumul de energie.

Sistemul energetic românesc va mai avea nevoie de combustibili fosili în următorii ani deoarece a fost administrat dezastruos și alte soluții pentru securitatea sa nu există acum, România fiind nevoită să demareze concomitent investițiile care nu au avut loc în ultimele două decenii.

Totuși, punerea gazului natural în centrul sistemului energetic și construirea a aproape 3 GW noi până în 2030 este riscantă. Având în vedere costul ridicat al producției, dat în primul rând de combustibil, dar și de valoarea investiției inițiale, aceste termocentrale sunt adesea oprite atunci când este disponibilă electricitatea produsă din alte surse mai ieftine. Unități sunt rentabile așadar doar dacă pot funcționa minim 30 de ani. Dar Uniunea Europeană s-a angajat să atingă neutralitatea carbonului în 2050, așadar majoritatea acestor unități ar trebui închise până atunci. România riscă astfel să aloce resurse importante pentru un tip de producere al energiei doar pentru a se trezi peste 20 de ani că trebuie din nou să regândească sistemul energetic.

5. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră

La fel ca în cazul țintei pentru energia regenerabilă, România și-a atins și obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră fără a implementa politici concrete sau măsuri tangibile. Motivul real pentru atingerea țintei este declinul industriei poluante care a avut loc în anii 90. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră nu trebuie privită ca o obligație ce presupune în primul rând costuri, ci ca o oportunitate pentru diversificarea sectoarelor economiei și creșterea celor nepoluante. Pachetul Ecologic European propus de Comisia Europeană va finanța investițiile în toate domeniile care susțin tranziția energetică. Decuplarea creșterii economice de emisiile de gaze cu efect de seră a avut loc în majoritatea statelor din UE, inclusiv în România.

Și acest obiectiv trebuie să fie mai ambițios deoarece România nu trebuie să urmărească un model de dezvoltare depășit, ci să se orienteze spre economia viitorului. Propunerea Ministrului Economiei de a schimba anul de referință pentru calcularea reducerii emisiilor de la 1990 (174087 kt CO2) la 1987 (212777 kt CO2) reprezintă o reducere semnificativă a obiectivului, care va amâna punerea în aplicare a celor mai importante măsuri pentru realizarea tranziției energetice.

Trimite și tu aceste propuneri pentru planul integrat pe energie și schimbări climatice (PNIESC) către Ministerul Economiei.