O minune la Roșia Montană

Roxana Pencea trece în revistă istoria activismului la Roșia Montană:
Trebuie să recunosc că îți scriu acest mesaj cu foarte multe emoții. De fiecare dată când îmi dau seama că Roșia Montană este acum un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, mă ciupesc pentru a fi sigură că nu visez. Este un sentiment minunat să vezi că ideea pentru care ai luptat 20 de ani devine realitate.

Am vizitat prima oară Roșia Montană pe vremea când eram studentă, în 2002. M-am îndrăgostit instantaneu de acel loc și am devenit voluntar al campaniei „Salvați Roșia Montană”. Era satul din România cel mai amenințat de distrugere iminentă. Dar a avut mereu spiridușul său, care a tot făcut mici minuni ca lucrurile bune să se întâmple. Roșienii mai bătrâni vorbesc mereu de „vâlvă”, făptura magică din adâncurile muntelui, care îi ghidează pe minerii buni să iasă în siguranță la lumină.

Dar Roșia Montană a avut și un mare ghinion: lăcomia primarilor și a politicienilor români cărora aurul le-a furat mințile. Așa se face că, de mai bine de zece ani, comuna nu are un plan de urbanism și orice activitate privată este blocată. Acum, după 20 de ani de când am fost prima dată acolo, Roșia arată mai abătută și părăginită ca niciodată. Casele cumpărate de companie stau să cadă, iar investițiile publice sunt inexistente.

Dar oamenii de acolo nu și-au pierdut speranța niciodată. Și nici noi. Roșia Montană încă există pentru că mulți au dat dovadă de perseverență, ani de-a rândul. Dacă ar fi să mă refer doar la perioada foarte recentă, nu pot uita mobilizarea exemplară din timpul guvernării Orban. Atunci l-am convins pe premier să reia procedurile de la UNESCO. Membrii Declic au contribuit și am închiriat panoul imens de pe magazinul Cocor din București cu mesajul: „Ludovic Orban, ne trădezi?”. Ne-a auzit și ne-a răspuns, reluând procedurile începute de Corina Șuteu, dar sistate în mod rușinos de Viorica Dăncilă.

Apoi guvernarea s-a schimbat și noul premier, Florin Cîțu, a propus senin coaliției de guvernare retragerea dosarului. Cu toții am luat foc, și timp de o lună de zile ne-am unit forțele pentru a-i arăta că acest lucru ar fi o imensă greșeală.

Am reluat mesajul, de această dată cu „Florin Cîțu, ne trădezi?” și am umplut tot internetul. Când am văzut că premierul ne ignoră, am mers la Cotroceni și am cerut intervenția președintelui din rolul său de mediator. Am fost invitați apoi în audiență de către unul dintre consilierii prezidențiali. Și nu în ultimul rând, am achiziționat iarăși masiv spațiu publicitar online pentru afișul Cîtaur, realizat cu entuziasm de legendarii artiști anonimi Mindbomb. Am vopsit până și elefantul 10 august din roz, în auriu. Iar donațiile membrilor Declic au plătit facturile aferente. Generozitatea și perseverența tuturor au funcționat, din nou, ca un spiriduș care apără neobosit Roșia Montană.

Intrarea Roșiei Montane în UNESCO nu este un capăt de drum, ci mai degrabă un nou început. Acum urmează drumul lung al reconstrucției. Va lua timp, va fi nevoie de energie și va fi nevoie de mulți bani.

Roșia poate deveni nu doar un simbol al rezistenței civice, ci și un simbol al implicării solidare. Pentru a face acest loc minunat vizitabil pe deplin și cu adevărat demn de patrimoniul universal, mai este de lucru. Și fără implicarea noastră, a tuturor, nu cred că este posibil.

Un exemplu de solidaritate este programul Adoptă o Casă la Roșia Montană. Prin acesta, clădirile de patrimoniu din localitate sunt restaurate de voluntari. Și acest lucru se întâmplă deja de zece ani. În fiecare vară, zeci de studenți lucrează la restaurarea caselor.

Așa se face că, până acum, au fost salvate case ale localnicilor care nu au dorit să își vândă proprietățile, biserici și case parohiale. Iar acum, de 2 zile, au pornit lucrările la Muzeul Mineritului, unde se va interveni asupra Lapidariumului care adăpostește zeci de piese de pe vremea romanilor. Au fost întrerupți doar de inundațiile care au devastat părți din comună, unde bineînțeles că au sărit să dea o mână de ajutor.

Timp de mai bine de un deceniu, programul Adoptă o Casă a fost singura inițiativă dedicată patrimoniului de la Roșia Montană. Singura acțiune concretă pentru recuperarea caselor vechi, dar și a meșteșugurilor din zonă, amenințate și ele cu dispariția. Încet, încet, Adoptă o Casă a devenit parte a comunității și principalul factor de reconstrucție al Roșiei Montane.

Greul acum începe pentru proaspătul sit cultural inclus în cea mai prestigioasă listă de patrimoniu. Va fi nevoie de intervenție structurată, coerentă, susținută inclusiv financiar de către stat. În paralel, până aceste mecanisme vor putea deveni operaționale, voluntarii și localnicii implicați în programul Adoptă o Casă sunt deja la lucru.

În acest moment, de mare bucurie pentru Roșia și pentru noi toți, te invit să faci o donație pentru Adoptă o Casă, pentru ca toți acești oameni pricepuți și cu suflet mare să ducă mai departe ce au început. Echipa Declic se va asigura că fiecare bănuț pe care tu îl vei dona cu această ocazie, va ajunge să fie cheltuit pentru programul Adoptă o Casă la Roșia Montană. Contribui și tu?

Contribui și tu pentru Adoptă o Casă?

Intrarea în UNESCO riscă să ne lase pe toți cu impresia că Roșia Montană este salvată și nu mai are nevoie de noi. Dar tocmai acum are cea mai mare nevoie de solidaritate. Sprijină și tu chiar acum reconstrucția Roșiei Montane.