Salariul minim: cum continuăm

Acum câțiva ani, o bună prietenă s-a trezit cu indemnizația de creștere a copilului prost calculată. Urma să primească o sumă derizorie, care nu i-ar fi ajuns decât pentru scutece. A mers să ceară recalcularea, crezând că greșeala va fi remediată.

Însă funcționarele s-au purtat oribil cu ea. S-au răstit, i-au cerut să facă rost de diverse documente suplimentare și inutile, au umilit-o. N-au ținut cont nicio secundă că abia născuse și era cu un bebeluș după ea. Până la urmă, prietena mea a renunțat să-și mai ceară drepturile.

Povestea prietenei mele mă duce cu gândul la Marius Budăi, ministrul Muncii, care vrea să-și creeze o imagine de politician care combate sărăcia în muncă. Pentru asta, face turul televiziunilor și promite că va crește salariul minim.

Dar nu dă asigurări că viitoarea creștere va respecta dreptul salariaților la un trai decent. Dimpotrivă, se comportă asemenea funcționarelor din povestea prietenei mele, încercând să ofere o creștere cât mai mică.

Membrii Declic ar fi putut fi cuprinși de resemnare, precum i s-a întâmplat prietenei mele. Ar fi putut să renunțe, să nu se mai implice în campania „Cerem salariul minim european!” Ori să se mulțumească cu promisiuni superficiale din partea ministrului Muncii. Dar au ales să nu renunțe la dreptul unui trai decent din salariul minim.

De la începutul campaniei, zeci de mii de membri Declic au semnat petiția, au distribuit-o prietenilor, i-au scris fostei ministre a Muncii, Raluca Turcan. O parte au și donat pentru protestul în care am provocat-o pe aceasta să trăiască și ea pe salariul minim.

Ulterior, la schimbarea guvernului, sute de membri Declic i-au scris și ministrului Budăi să coreleze salariul minim cu valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent. Însă ministrul s-a făcut că plouă.

Așa am ajuns să protestăm și să batem toba la Ministerul Muncii, pentru a-i atrage atenția lui Marius Budăi. I-am cerut public, din fața instituției în care lucrează, ca salariul minim să crească ținând cont de principiile europene ale justiției sociale.

I-am trimis ministrului, cu săptămâni înainte, și o cerere oficială de audiență, la care nu am primit niciun răspuns. În schimb, Marius Budăi l-a pus pe secretarul de stat Cristian Vasilcoiu să mă cheme la întâlniri de pe o zi pe alta.

Am refuzat astfel de discuții netransparente, care s-ar fi petrecut departe de ochii membrilor Declic și ai presei. Mi-am dorit de la bun început ca înmânarea semnăturilor și discuția privind planurile pentru salariul minim să se petreacă într-un cadru oficial.

În dimineața protestului, am ajuns la Minister cu speranța că măcar atunci, ministrul Budăi va fi deschis la o întâlnire publică cu cetățenii. Aveam cu noi și petiția cu peste 60.000 de semnături. Însă, ne-au întâmpinat doar jandarmii, cu gardurile pregătite ca pentru un țarc de animale. Au vrut să ne descurajeze și să ne umilească.

În timp ce tobele și vocile protestatarilor răsunau hotărât sub geamurile Ministerului, același secretar de stat publica pe Facebook o postare în care lua în derâdere protestul nostru. Cristian Vasilcoiu scria că suntem falanga unui partid politic, ceea ce este o minciună sfruntată. Și a transmis superior că „n-au decât să bată toba”.

A făcut asta pentru a distrage atenția de la faptul că ministrul și echipa sa nu plănuiesc să crească salariul minim până la un nivel din care să se poată trăi, nu doar supraviețui.

În perioada ce vine, vor avea loc negocieri cu sindicatele și patronatele pentru stabilirea salariului minim pentru anul 2023. Noi, cetățenii activi, nu trebuie să lipsim de la aceste negocieri. Patronatele vor face presiuni majore pentru o creștere cât mai mică a salariului minim. Noi vom face presiuni pentru respectarea dreptului angajaților la o viață decentă, din munca lor.

Ministrul Budăi pare să agreeze o formulă de calcul care ar face salariul minim egal cu jumătate din salariul mediu. Astfel, salariul minim ar putea crește cu 361 de lei pe lună, adică cu 12/lei pe zi. Este mult prea puțin pentru a putea acoperi un trai minim decent.

Noi cerem ca formula de calcul să se raporteze la valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent, nu la salariul mediu. Și, pentru asta, vrem ca ministrul Budăi să pregătească o strategie.

Prietena mea, despre care ți-am povestit la început, era într-o stare delicată, vulnerabilă, iar funcționarele au profitat ca s-o descurajeze în obținerea indemnizației corecte. Dar noi suntem o comunitate unită și, împreună, suntem puternici. De atâtea ori am reușit, prin forța Comunității, să-i determinăm pe politicieni să-și schimbe planurile.

Așa am reușit de curând să obținem o lege prin care orice act sexual al unui adult cu un minor sub 15 ani să fie considerat viol. Sau să anulăm, în instanță, autorizația de construire pentru proiectul hidroenergetic Nehoiașu II. Dacă s-ar fi construit acea hidrocentrală, râul Bâsca Mare ar fi secat. Împreună, am luptat și am salvat un râu.

Tot împreună vom lupta în continuare pentru dreptul angajaților pe salariul minim la o viață decentă. Vom fi ca un ghimpe în coasta ministrului și nu vom renunța până când nu ne va asculta. Pentru asta, urmează să ne concentrăm pe noi tactici în campanie.

Îți mulțumim pentru implicarea ta,
Anduța și echipa Declic

P.S. Poate că lucrezi pe salariul minim. Sau, poate, pe un salariu mult mai mare și nu duci grija zilei de mâine. Indiferent care este situația ta, sărăcia în muncă ne afectează pe toți. Dacă vrem o societate prosperă, e nevoie să fim solidari cu cei mai vulnerabili dintre noi.