Blog 24 March 2022

Se întâmplă la locul de muncă

De curând m-a impresionat povestea Rimei Sakua, vicecampioana Ucrainei la motociclism în 2018. Ca să fugă din calea războiului lui Putin, a trebuit lase baltă service-ul de reparații moto pe care îl avea acasă. De curând, a ajuns în România și spunea că e dispusă să lucreze orice pentru a începe o viață nouă în București [1].

În situația Rimei sunt mii de persoane. De la începutul războiului, 4.180 de cetățeni ucraineni au solicitat azil de refugiat în România [2]. Chiar dacă țara noastră nu este destinația principală a celor mai mulți dintre ei, numărul celor rămași aici cu siguranță va crește în lunile următoare. Și, după ce își vor reveni cât de cât din șoc, vor avea nevoie să muncească.

Hărțuirea la locul de muncă se poate manifesta în moduri perfide. Uneori nici măcar cel hărțuit nu realizează ce i se întâmplă. Iar asta face fenomenul cu atât mai greu de probat. De exemplu, agresiunea poate fi fizică, sexuală, psihologică, economică sau online. Se poate întâmpla în lipsa sau prezența unor criterii de rasă, etnie, culoare, limbă, religie, trăsături genetice, gen, vârstă sau apartenență la o categorie socială. Poți fi hărțuit atât de superiorul ierarhic, cât și de colegi, clienți sau colaboratori.

Refugiații, la fel ca toți angajații din România, au dreptul să lucreze într-un loc de muncă fără hărțuire. Însă trăim în țara unde locul de muncă este sănătos și sigur doar dacă lucrătorii nu s-au accidentat la utilaje sau nu s-au intoxicat cu substanțe. Nicidecum pentru că spațiul muncii este lipsit de hărțuire și violență.

În prezent, protecția celor din câmpul muncii împotriva hărțuirii este limitată din cauză că legislația are lipsuri și nu ține pasul cu schimbarea.

Dar există o rezolvare. Atât îmbunătățirea legislației anti-hărțuire, cât și aplicarea eficientă a acesteia, stau în adoptarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii. Convenția OIM nr. 190 (și Recomandarea 206) sunt standardele internaționale pentru legi anti-hărțuire eficiente în multe țări.

Acestea asigură protecție tuturor lucrătorilor, inclusiv migranților și refugiaților, în mod egal și integrat. Însă România nu a ratificat Convenția, deși a votat-o acum 3 ani.

De aceea, am lucrat îndeaproape cu Asociația A.L.E.G. și Confederația Sindicală Cartel ALFA și am lansat o nouă petiție. Cerem ratificarea Convenției OIM 190 și implementarea Recomandării 206 de urgență, pentru că România e deja în întârziere. Iar schimbările din câmpul muncii nu mai așteaptă de mult după nimeni.

Gândește-te la cât de mult s-a schimbat locul de muncă în ultimii doi ani. De exemplu, programul hibrid (muncă de acasă alternată cu muncă de la birou) este tot mai acceptat de angajatori.

Însă, legislația anti-hărțuire actuală nu te protejează dacă lucrezi de acasă. Dacă hărțuirea nu s-a întâmplat la birou, atunci nu e hărțuire la muncă. La fel și dacă aceasta s-a întâmplat în timp ce erai în deplasare sau la un training, în alt oraș.

De asemenea, lucrătorii pentru perioade scurte de timp, așa cum sunt migranții, stagiarii, ucenicii și voluntarii nu sunt deloc protejați. Și lucrătorii din economia informală sunt în aceeași situație (de exemplu, persoana care face curățenie la domiciliu, fără să aibă contract de muncă).

Ratificarea Convenției ar obliga România să actualizeze toate legile anti-hărțuire. Un lucru deosebit este că mai apoi statul ar fi constrâns să raporteze la OIM eficiența legilor anti-hărțuire și să le îmbunătățească aplicarea. În prezent, inspectoratele Teritoriale de Muncă reușesc foarte puțin să monitorizeze respectarea legilor anti-hărțuire de către angajatori [3].

În iunie se împlinesc 3 ani de când România ar fi trebuit să ratifice Convenția și să înceapă reforma legislativă. O petiție cu zeci de mii de semnături este imboldul potrivit pentru ca reforma să înceapă. Așa că te invit să citești și tu petiția. Apoi să o semnezi dacă vrei să lucrezi într-o lume a muncii mai sănătoasă și lipsită deSe intampla la serviciu violență și hărțuire.


Pentru o lume a muncii fără hărțuire și violență,
Ana și echipa Declic

PS: Deja sunt peste 2.300 de oferte de muncă [4] pentru refugiații ucraineni, lansate de companiile din România, prin intermediul Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă. Alte câteva sute de anunțuri au fost postate pe site-uri precum: Jobs for Ukraine sau Ukrainians in Iași [5]. Dar pe lângă refugiați, există un număr mare de migranți care lucrează deja în România. În 2021, cei mai mulți cetățeni străini au venit în câmpul muncii din Nepal – peste 8.900 de persoane [6]. Aceste categorii de lucrători nu au deloc protecție în fața hărțuirii la locul de muncă. Asta și din cauză că instanțele au dezvoltat o practică judiciară prin care hărțuirea este adesea pedepsită doar dacă s-a manifestat pentru o perioadă de minimum 6 luni. Acest lucru trebuie să înceteze. Dreptul tuturor la un mediu de muncă sănătos și lipsit de hărțuire trebuie respectat. Semnează și tu petiția și cere ratificarea Convenției.

Note:

[1] gsp[.]ro, Vicecampioana Ucrainei la motociclism a fugit din Kievul asediat și s-a refugiat în București
[2] g4media[.]ro, 4.180 de cetăţeni ucraineni au solicitat azil în România
[3] ALEG, Policy brief Angajatori pentru Respect. Fără hărțuire în lumea muncii, 2021
[4] romania[.]europalibera[.]org, 3 minute | Atacurile „dezgustătoare” ale Rusiei, teroarea din Mariupol nu va fi uitată
[5] economedia[.]ro, Platforme de joburi pentru ucraineni: Unde se pot înscrie refugiații pentru a-și găsi un loc de muncă
[6] panorama[.]ro, De ce va ajunge numărul de muncitori străini în România la un record în 2022