Tăierile ilegale din Parcul Național Retezat – amănunte pentru Garda Națională de Mediu
Articol semnat de Călin Dejeu, despre tăierile și drumul forestier din Valea Râului Alb, Parcul Național Retezat.
Valea Râului Alb din Parcul National Retezat / Țara Hațegului reprezintă un element esențial al patrimoniului natural al României, de notorietate internațională.
Pe Râul Alb, drumul forestier urcă doar până la cca. 800 de metri altitudine. Acolo trece pe malul drept și urcă versantul, părăsind valea. În 2013 exista deja în continuare, pe versantul vestic, un drum de tractor, pe care îl vedeți în figura 1.
Acesta ajungea până la la coordonatele 45° 26′ 33″ N, 22° 58′ 54″ E, unde se oprea înaintea unui grohotiș, care constituia un fel de obstacol natural care proteja valea. Mai sus era sălbăticie neatinsă, cu păduri virgine. Prin proiectul PIN-MATRA au fost identificate 8 poligoane de pădure virgină mai sus pe Râul Alb. Le vedeți în figura 2.
Dar evident că poligoanele PIN-MATRA nu includ toate suprafețele de pădure virgină/cvasivirgină care erau atunci în România, nu ai cum să acoperi toată țara cu un singur proiect. Pe Râul Alb, mai sus de acel grohotiș, din moment ce nu era drum și pe râu nu s-a făcut niciodată plutărit, erau doar păduri virgine/cvasivirgine.
Drumul de tractor existent înainte de 2013, din Figura 1, trebuia dezafectat, pentru că drumurile de tractor sunt drumuri temporare și pentru că era plasat în zona de conservare specială a Geoparcului Dinozaurilor Țara Hațegului.
La art. 3, alin. (3) din HG 2151/2004 este prevăzut că: „până la stabilirea zonării interioare a parcurilor naturale Comana, Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului şi Geoparcul Platoul Mehedinţi ariile naturale protejate din interiorul acestora vor avea regim de zone speciale de conservare, inclusiv Balta Comana din cadrul Parcului Natural Comana.”
Cum Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului nu are încă o zonare interioară, suprafața sitului Natura 2000 Strei-Hațeg are regim de zonă specială de conservare. Dar în România se pare că nu este suficient ca ceva să fie prevăzut de legislație, așa că avem și o hotărâre judecătoarească definitivă care certifică faptul că pe Râul Alb, în geoparc, unde se surapune sitului Natura 2000 Strei-Hațeg, avem regim de zonă de conservare specială. Mai jos este un extras din Decizia 1728/2016, emisă de Curtea de Apel Alba Iulia, din dosarul 2552/97/2015.
În loc să fie dezafectat segmentul de drum deja existent, a fost tăiat drum în continuare, prin grohotiș, mai sus chiar prin albia râului, prin pădurile virgine, până în golul alpin! Se vede în Figurile 3 și 4 (imagini satelitare ale aceleiași zone, dinainte și de după prelungirea drumului de tractor) cum a fost tăiat drumul de tractor.
Pe sectorul din geoparc a fost încălcată HG 2.151 din 30 noiembrie 2004, care prevede, la art. 3, alin 4:
(4) Până la aprobarea planurilor de management ale parcurilor naţionale şi naturale, care vor reglementa în amănunt regimul de protecţie şi zonarea detaliată, în zonele de conservare specială, se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare.
La alin. 5 sunt enumerate excepțiile, iar tăiere unui drum de tractor, exploatarea pădurii, nu se încadrează între excepțiile de mai sus. Este cu atât mai grav cu cât drumul a afectat microrelieful, deci geodiversitatea, chiar și un grohotiș, element important de geodiversitate.
Pe sectorul din parcul național a fost încălcat OUG 57/2007, care prevede: „Managementul parcurilor naționale asigură menținerea cadrului fizico-geografic în stare naturală, protecția ecosistemelor, conservarea resurselor genetice și a diversității biologice în condiții de stabilitate ecologică, prevenirea și excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale și a folosințelor terenurilor, incompatibilă scopului atribuit.”
Drumul de tractor și exploatarea pădurii care a fost posibilă din cauza tăierii acestuia a alterat starea naturală a microreliefului, solului, chiar și unv segment din râu și microclimatul, deci a alterat cadrul fizico-geografic. De protecția ecosistemelor forestiere nici nu se mai poate vorbi, din moment ce au apărut în pădure goluri care se văd din satelit. Se vede diferența între pădurea intactă din 2012 și cea mutilată, de acum, în Figurile 5 și 6, care prezintă aceeași locație.
Valea Râului Alb era, la desemnarea sitului Natura 2000 Retezat (ROSCI0217), singura vale neatinsă din Parcul National Retezat, fără vreo exploatare forestieră, fără vreo clădire, fără vreun drum, fără traseu turistic. Deci era cel mai important habitat pentru toate speciile silvicole din formularul standard al sitului și pentru habitatul 9410, cel care a fost agresat direct. Așadar, tăiere drumului de tractor și exploatarea forestieră desfășurată cu ajutorul lui, din 2014 până în prezent, se încadrează la infracțiunea prevăzută de OUG 57/2007 la art. 52, litera c).
Tăierea drumului de tractor a încălcat chiar și legislația secundară silvică. Instrucțiunile aprobate prin Ordinul 1540/2011 prevăd: „Tehnologia de exploatare a masei lemnoase din parchete, precum şi amplasarea căilor de scos-apropiat şi a instalaţiilor aferente vor fi diferenţiate în funcţie de tratamentul aplicat şi de felul tăierii, astfel încât să nu se producă prejudicierea regenerărilor peste limitele admise, a arborilor care rămân pe picior, degradarea solului şi a malurilor apelor.”
Tăierea drumului de tractor prin albia minoră a râului a provocat degradarea malurilor. Aceleași instrucțiuni prevăd că:
„Drumurile de tractor folosite la scos-apropiatul masei lemnoase se amplasează evitându-se afectarea zonelor cu seminţiş utilizabil. Lăţimea drumului este de maximum 4 m, luându-se măsuri de consolidare şi de stabilizare a taluzurilor.”
Dar drumul ilegal de pe Râul Alb are pe multe porțiuni o lățime mai mare de 4 metri.
Garda Națională de Mediu ar trebui să verifice și dacă arborii care au fost tăiați pe suprafața drumului, pentru ca face loc drumului, au fost tăiați „la negru”.
Acum, camioanele care trec zilnic prin albia minoră încalcă și Ordinul nr. 58/462/2021, care prevede că Râul Alb este zonă de refacere biologică pentru resursele acvatice vii. Iar în astfel de zone sunt interzise „lucrări în zona malurilor, taluzurilor și albiei minore, care împiedică migrarea, reproducerea sau pun în pericol existența resurselor acvatice vii”. Trecerea cu camioanele prin albie certifică faptul că lucrările silvice pun în pericol existența resurselor acvatice vii. Sedimentele disturbate, care, după spusele localnicilor, fac ca apa să fie uneori tulburată până jos în sat, afectează și reproducerea resurselor acvatice vii.
Faptul că în OUG 57/2007 se specifică în ce categorie IUCN se încadrează parcurile naționale înseamnă că există obligația legală de a respecta prevederile IUCN cu privire la această categorie de arie naturală protejată, cea mai importantă categorie.
Definiția IUCN pentru parcurile naționale este: „Arii naturale sau aproape naturale puse deoparte pentru a proteja procese ecologice la scară largă, impreună cu complexul de specii și ecosisteme caracteristice zonei, care asigură de asemenea o bază pentru oportunități spirituale, științifice, educaționale, recreative și de vizitare compatibile privind protecția mediului și cultural.”
Iar unul dintre obiectivele parcurilor naționale, conform IUCN, este: Administrarea ariei protejate astfel încât să se perpetueze, într-o stare pe cât de naturală posibil, exemple reprezentative ale regiunilor fizicogeografice, comunităților biotice, resurselor genetice și ale proceselor naturale intacte.
Și este vorba de întregul parc național, nu doar de anumite zone, cum susține „auto-intitulata” administrație actuală de la Romsilva. Este suficient de clar în definiția și obiectivele parcurilor naționale, stabilite de IUCN, că nici nu se pune problema de exploatări forestiere în parcurile naționale.
Dar cel mai relevant în privința ilegalității exploatărilor de pe Râul Alb este faptul că aparenta derogare de la zona tampon (litera j de la alin. 8 al art. 22 din OUG 57/2007 este interpretată eronat și răuvoitor, nu intră în discuție, pentru simplu fapt că nu există nicio zonă tampon, parcul neavând plan de management aprobat. Chiar de pe site-un ANANP aflăm că Parcul Național Retezat nu are plan de management aprobat.
Avem și o decizie definitivă a instantei pe această temă. Când au vrut să contruiască microhidrocentrale pe Râul Alb, APM Hunedoara, o notorie instituție anti-natură, susținea la proces că acolo ar fi zonă de dezvoltare durabilă a geoparcului, deși nu exista un plan de management aprobat. Dar instanța a ținut cont de lege, nu de povești tendențioase, și a constatat că nu există nicio zonă de dezvotare durabilă atâta timp cât nu există un plan de management aprobat:
Ca să parafrazăm instanța: greșit Romsilva și Garda Forestieră au reținut că zona afectată de exploatările forestiere de pe Râul Alb se află în zona tampon a parcului național.
Garda Forestieră, un fel de apendice al Romsilva, a refuzat să țină cont de lege și și-a manifestat complicitatea fățișă cu mafia lemnului. Puteți vedea răspunsul Gărzii Forestiere la acest link.
De parcă cele de mai sus n-ar fi de ajuns, drumul de tractor pe care coboară lemnele camioanele firmei SC Explo Nel SRL, de la „proveniența” 2100140800640 – 1594 Gorova, trece prin poligon de pădure inclus în Catalogul Padurilor Virgine și Cvasivirgine din România. Sunt două astfel de poligoane pe Râul Alb, și drumul ilegal trece prin partea de nord-est a celui de la nord.
Înainte de 2014 nu era niciun drum de tractor în zona superioară a văii Râului Alb, iar pe Râul Alb nu s-a făcut plutărit. Neexistând acces, evident că nu au fost exploatări forestiere. Este deci cert că și celelalte 6 poligoane PIN-MATRA erau păduri virgine/cvasivirgine. Faptul că ele au fost distruse, că acum nu se mai încadrează în acestă categorie, reprezintă o gravă daună de mediu, iar pedepsirea celor care cauzează daune de mediu este tot de competența Gărzii Naționale de Mediu.
Ar mai fi de adăugat și faptul că Administrația Parcului Național Retezat RA administrează parcul în mod ilegal, întrucât legea prevede că: „Termenul pentru elaborarea planului de management este de maximum 2 ani de la semnarea contractului de administrare”.
Contractul de administrare trebuia reziliat demult, așa cum s-a întâmplat în alte situații (a se vedea cazul Asociației Altitudine, care a administrat situl Natura 2000 Munții Țarcu).
Chiar dacă presupunem, prin absurd, că Administrația din Parcul Național Retezat RA ar mai fi administratorul legal al parcului, din moment ce nu a realizat la timp planul de management, și implicit nu are de unde să știe unde va fi un anumit tip de zonă, ar trebui, pe baza principiului precauției din legislația de mediu, să nu avizeze nicăieri niciun fel de „lucrări” silvice.
Acest management destructiv aplicat „la negru” de Administrația din Parcul Național Retezat RA, fără plan de management, reprezintă și o încălcare a Convenției de la Berna, publicată în Monitorul Oficial nr. 62 din 25 martie 1993. Consiliul Europei a semnalat încă din 2013, prin Rezoluția CM/ResDip(2013)4, problema lipsei planului de management aprobat : „the management plan should be approved as soon as possible, and at least an executive summary should be translated into either English or French”.
Solicităm intervenția cu celeritate a Gărzii Naționale de Mediu, stoparea imediată a exploatărilor forestiere în cauză.
Vezi aici și alte articole semnate de către Călin Dejeu.
Semnează și tu petiția „Cerem stoparea imediată a tăierii pădurii din Parcul Național Retezat, de pe valea Râului Alb”