Blog 2 November 2023

Verde murdar

Este o zi rece astăzi, dar senină. Cum spun prietenii mei de aici, din România, „e soare cu dinți”. Totul este încă liniștit. Stau pe un delușor și privesc spre Roșia Montană. La dreapta și la stânga mea, explodează culorile toamnei în nuanțe aprinse de galben, verde și roșu. Mai jos, satul și piața principală sunt acoperite de ceață. Se vede doar turnul bisericii, cu crucea sa argintie strălucind în soare. Un cocoș cântă strident, apoi tulbură liniștea niște câini care latră la o mașină care trece.

Acum zece ani, acest loc era foarte diferit. Atunci era în centrul unui conflict legat de resurse, alimentat de lăcomie, corupție, relocări forțate, poluare și distrugere. Era ca și cum ai fi trăit într-o zonă de război. Știu asta pentru că am locuit în acest sat, ca voluntar al campaniei Salvați Roșia Montana.

Apoi, când totul părea întunecat și zadarnic, când fostul prim-ministru Victor Ponta voia să dea o lege specială pentru a accelera realizarea proiectului toxic, ai venit tu. Te-ai alăturat protestelor. „Tu” a devenit un „noi”. Am strigat cât am putut de tare, împreună. Am ocupat străzi și clădiri. Am desenat bannere. Am fluturat steaguri. Am insistat, puternici, de neînvins, asemenea celor mai încăpățânați dintre roșieni. Am fost uniți. Am salvat Roșia Montană.

Acum e pace aici. Se restaurează clădiri. Răni adânci încep să se vindece. Pericolul a trecut pentru acest loc. Dar oare ce fac magnații mineritului?

De atunci, cei care voiau mine mari și profituri și mai mari s-au regrupat. Au analizat ce am făcut noi, cum am reușit să-i oprim. Au finanțat studii de teren pentru a trage concluzii perfide despre realitățile pe care este puțin probabil să le înțeleagă vreodată cu adevărat. Au comandat sondaje, toate cu un singur scop: să se asigure că cetățeni precum noi nu le vor putea opri, din nou, planurile.

Rezultatul este pur și simplu diabolic. Se numește Directiva privind Materiile Prime Critice și a luat forma unui proiect legislativ european. Enumeră 16 materiale strategice necesare pentru o tranziție numită, cu nesimțire, „verde”, care trebuie să fie exploatate cât mai repede posibil.

Printre acestea se numără magneziu, grafit, bismut, cupru și nichel. Cu 44% din cuprul utilizat în UE provenind din surse reciclate, dezvoltarea de noi mine de cupru, în loc să se optimizeze ratele de reciclare, este o nebunie, o tristețe. Este greenwashing de cea mai joasă speță.

Chiar putem să ne concentrăm pe reciclarea laptopurilor, calculatoarelor, bateriilor și telefoanelor mobile. Dar interesul lor este să deschidă noi mine. Așa că au decis să convingă cetățenii Europei că au nevoie de aceste mine, tocmai pentru tranziția spre o economie verde.

Sunt organizați și nemiloși, totul se rezumă la a-și atinge scopul. Legea le va permite exproprierea oricărei comunități care le stă în cale. Dacă cetățenii merg în instanță pentru a-și apăra drepturile, șansa lor la un proces echitabil va fi drastic redusă, aproape anulat.

Siturile protejate, fie ele culturale sau naturale, nu sunt excluse de la a deveni noi situri miniere. Și dacă asta nu este deja destul de rău, statele membre pot adăuga materiale noi la listă, dacă le consideră „strategice”.

Miniștrii europeni ai Industriei sunt pe cale să voteze această lege în orice moment.

De data aceasta industria minieră ar putea reuși. Asta dacă nu ne mobilizăm din nou, masiv, uniți, de data aceasta în întreaga Europă.

Vestea bună este că nu suntem singuri. Oameni din Spania, Germania, Polonia, Portugalia, Franța, Serbia, Suedia și Irlanda se mobilizează și ei, cu zecile de mii. Sunt țări care, la fel ca noi, știu prea bine cu ce se ocupă, cu adevărat, blestemul resurselor. Și le spun politicienilor că o lege care încalcă atât drepturile fundamentale ale omului, cât și ale mediului înconjurător, trebuie să fie respinsă.

Semnezi și tu petiția adresată autorităților din România?

Dacă simți că această lege este departe de tine și nu are nicio legătură cu noi, în România, gândește-te din nou.

Chiar când scriu aceste rânduri, am aflat că Tribunalul Cluj a anulat avizul de mediu pentru planul urbanistic al uriașului proiect de exploatare a aurului și cuprului de la Rovina. Și acolo, oamenii locului refuză să-și părăsească casele.

Ei bine, Comunitatea Declic și Mining Watch Romania au demonstrat că permisul a fost acordat fără studiile de mediu necesare. Acum, proiectul de la Rovina e blocat. Și nu este primul caz pe care cele două organizații îl câștigă.

Dar, dacă noua lege europeană ar fi fost în vigoare, localnicii și-ar fi pierdut deja casele și nu ar fi putut să-și apere drepturile în instanță. Eforturile Comunității Declic ar fi fost inutile.

Un loc frumos în Munții Apuseni ar fi fost deja transformat într-o groapă deschisă, uriașă, creând tone de deșeuri toxice. Localnicii nu ar fi avut șansa să-și apere drepturile. Și toată acea distrugere ar fi fost doar pentru ca niște oameni ce s-au îmbogățit din minerit să devină și mai bogați.

Astăzi trebuie să fim uniți din nou. Vrem ca satele și comunele din România și din alte părți să fie sacrificate din lăcomie, prin relocări forțate, poluare și distrugere? Dacă refuzăm acest viitor, atunci trebuie să fim hotărâți să oprim legea care ar legaliza astfel de nedreptăți grave. Tu ce faci? Te vei alătura mie și celor aproape zece mii, care au semnat deja?

Cu hotărâre,
Stephanie

PS: Împreună, avem o șansă reală, deoarece politicienii sunt în modul de ascultare. Speră să fie realeși în anul următor, deci trebuie să plece urechea la ce își doresc alegătorii. Tu ce vei face? Te vei alătura cauzei noastre? Pentru a avea un impact real, avem nevoie să fim mulți. Altfel, politicienii nu vor simți că mișcarea noastră de protest le pune în pericol puterea. Semnează acum și trimite spre prietenii tăi.