Mi-a fost frică

Luminița, colega noastră de la Declic, ne povestește:
În ultimul an, am trăit cu o teamă foarte mare. O boală cronică de care sufăr mă face foarte vulnerabilă, dacă m-aș infecta cu noul coronavirus. Dar, de curând, frica mea s-a transformat. Ca să înțelegi ce spun, aș vrea mai întâi să citești prin ce am trecut.

Sunt destule lucruri pe care pandemia mi le-a furat. M-am frământat mult până să accept noua normalitate. De exemplu, să-mi văd părinții doar câteva minute, cât deschid ușa și le las cumpărăturile. Au fost momente în care m-am gândit că singurătatea îi va afecta mai tare decât virusul. Mă simțeam atât de vinovată că le fac asta, încât nu gândeam deloc limpede.

Pe lângă ce mi-a luat, pandemia mi-a dat și o lecție despre neputință. Să-mi port singură povara este ceva ce mereu voi accepta cu împăcare. Dar să pun un copil să o poarte pentru mine, mi se pare fără milă.

Pentru că sunt în grupa de risc și împart locuința cu sora și nepoata mea, cea mică a fost obligată să renunțe la toate activitățile care îi plăceau. Nu s-a mai dus la zilele de naștere ale prietenilor, a renunțat la cursurile de pictură și la taekwondo (pentru că e un sport de contact). Singurul mod în care se poate vedea cu prietenele este online. Dar nici acolo foarte mult, pentru că școala e tot în online.

O întrebare pe care nepoata mea o pune des este „Când credeți că se va termina pandemia?”. Își dorește să meargă la școală „măcar în clasa a-VIII-a”.

Din momentul în care am aflat că pe 15 ianuarie va începe înscrierea pentru etapa a-II-a a vaccinării împotriva COVID-19, eu și sora mea am știut ce avem de făcut. Asta era unica noastră șansă de a ne reîntoarce la ce știam că înseamnă viața înainte de pandemie.

După luni de incertitudine, nu prea mai aveam încredere. Eram sigură că nu voi reuși să mă programez din prima la vaccinare. Am știut că ceva va merge rău și parțial am avut dreptate.

Din cauza unor probleme tehnice ale platformei online, înscrierile au fost disponibile după câteva ore de la lansare. După multe încercări eșuate, sora mea a reușit să facă totuși programarea. Pentru că a venit după ce renunțasem să mai sper, bucuria a fost cu atât mai mare. Încă nu-mi venea să cred că în câteva zile urma să ne vaccinăm eu, sora și părinții.

În ziua de vaccinare m-am simțit pregătită. Dar mai mult nerăbdătoare. Eram ca un copil înainte să plece în prima tabără din viața lui.

Am ajuns la centrul de vaccinare cu 15 minute mai devreme. Tot procesul a mers ca uns. Cu toate că înaintea mea mai erau 5 persoane, am intrat la ora programată. După ce am completat câteva formulare și am primit prospectul vaccinului, am fost invitată să mă așez pe scaunul „de vaccinare”.

Asistenta care s-au ocupat de mine a fost foarte amabilă. Din modul în care a preparat doza de vaccin și felul în care a vorbit cu mine, am înțeles că știe ce face. M-am simțit în siguranță.

După ce am ieșit din cabinet, m-am simțit ușurată. De parcă cineva mi-a luat bolovanul pe care l-am cărat 11 luni în spinare. Spre seară am avut o senzație ușoară de inflamare în locul înțepăturii, o reacție normală la mai toate vaccinurile. Și asta a fost tot. După ce voi primi și a doua doză de vaccin, va fi și mai bine. Mai e foarte puțin până când sistemul meu imunitar va ști cum să se apere de virus.

Datorită vaccinului, frica mea s-a transformat în speranță. Însă, sunt destul de mulți români care nu sunt la fel de încrezători ca mine. Într-un sondaj de opinie [1], patru din zece români (40%) au subliniat că s-ar vaccina imediat ce vaccinul ar fi disponibil, în timp ce doi din zece români (18%) îşi propun să se vaccineze doar după ce vaccinul a fost administrat unui număr suficient de mare de persoane pentru a se asigura că nu există efecte adverse pe termen scurt.

Într-un alt sondaj [2], 50% dintre români au spus că se vor vaccina în următoarea perioadă. Pentru a atinge pragul de imunizare de 70%, circa 11 milioane de români ar trebui să se vaccineze. Altfel, nu vom putea să ne reîntoarcem la viețile noastre de dinainte de pandemie.

Vreau ca povestea mea să-i inspire și pe alții și, poate, să-i ajute să ia mai ușor o decizie. Alături de colegii mei, ne-am gândit la un mod prin care cei care se vor vaccina să povestească experiența lor, ca să le dea și altora curaj.

Așa că am desenat o ramă de Facebook, pe care să o poată folosi toți cei care se vaccinează și vor să-i încurajeze și pe alții. Are un mesaj simplu: „M-am vaccinat împotriva COVID-19”.

Dacă te-ai vaccinat, te îndemn să-ți pui și tu rama la profilul de Facebook și să scrii despre experiența ta. Îi va ajuta mult pe prietenii tăi. Așa vor primi confirmarea că vaccinul nu este periculos. E un mesaj pe care foarte mulți îl așteaptă în această perioadă. Deci, ce zici, îți pui și tu rama la profil ca să-i încurajezi pe cunoscuții tăi? Etapa a-II-a a început deja și e nevoie ca interesul cetățenilor pentru vaccinare să crească, pentru ca fiecare dintre noi să-și recapete viața de dinainte de pandemie.

Cu speranță,
Lumi și echipa Declic

P.S. Părinții mei s-au vaccinat tot săptămâna asta. Și pentru ei totul a decurs la fel de bine. Nici nu pot să-ți spun cât de bucuroasă mă simt. Faptul că noi, ca membri UE, am avut acces la acest vaccin în același timp cu restul statelor membre, mi se pare un privilegiu de care ar trebui să profităm la maximum. Dacă te-ai vaccinat, intră aici și pune-ți rama Declic la profil, ca să le transmiți cunoscuților tăi mesajul că vaccinul este sigur.

Note:

[1] STUDIU Mai puţin de jumătate dintre românii de la oraş vor să se vaccineze împotriva COVID-19, g4media[.]ro

[2] În timp ce Marea Britanie stă la coadă pentru vaccinare, doar jumătate dintre români vor să se imunizeze, mediafax[.]ro

Află mai multe despre echipa Declic urmând acest link.