Tánczos Barna, s-a umplut paharul
De la începutul anului așteptăm ca ministrul să publice Hotărârea de Guvern pentru sistemul garanție-returnare. Probabil nu vom putea returna ambalajele de băuturi în magazine în aprilie 2022, așa cum a fost inițial vorba.
Și nu doar cetățenii așteaptă după ministru. Producătorii de băuturi au declarat de mai multe ori că vor sistemul cât mai repede, pentru a-și atinge țintele anuale de colectare pentru ambalaje. Iar dacă la început de an supermarketurile au fost reticente și au cerut ca sistemul să fie abandonat, acum îl susțin. La schimbarea asta au contribuit și membrii Declic care le-au scris pe Facebook atât producătorilor de băuturi, cât și supermarketurilor.
Am urmărit cu atenție interviurile ministrului și i-am ascultat intervențiile de la conferințele la care a participat. De fiecare dată când el sau alt reprezentant din minister a fost întrebat despre HG, răspunsurile au fost vagi. În aceeași notă, cele 1.200 de mailuri trimise de membrii Declic, prin care am cerut să nu mai amâne HG-ul, au rămas fără răspuns.
Pentru că nu a dat o dată clară pentru aplicarea sistemului, s-ar putea ca acesta să fie amânat până când vom uita că este o soluție pentru tonele de gunoi pe care România nu le reciclează.
În continuare vedem mormane de PET-uri și ambalaje în natură. Poate le adunăm în acțiunile sezoniere de ecologizare. Și apoi ne înfuriem când apar în același loc.
De fapt, multe dintre aceste ambalaje nici nu le vedem. Pentru că ajung la depozitele de deșeuri care dau pe-afară. Sau, mai rău, se adună în gropi ilegale, la margine de oraș. Mai apoi, acest gunoi este acoperit cu pământ, peste care se construiesc ansambluri rezidențiale. Sau poate că gunoiul din gropile clandestine este incendiat, iar aerul toxic e purtat de vânt, până în orașe, și face ca senzorii de poluare să se înroșească. Iar pe noi să trăim cu câțiva ani mai puțin, cu plămânii bolnavi.
Tot ce ți-am zis mai sus deja se întâmplă. Fără sisteme pentru reciclare, în anii următori va fi mai rău. Tot mai multe ambalaje vor sfârși pe albiile râurilor sau împrăștiate de vânt unde vezi cu ochii. Sau arse aiurea la marginea orașelor. Dacă ministrul nu va publica HG-ul pentru sistem, nu vom vedea rezolvată problema reciclării.
Când miniștrii ne ignoră, îi tragem de mânecă public. Până acum, pentru a obține acest efect, am publicat machete în ziare de mare tiraj și am amplasat panouri publicitare. Așa cum a fost cel de pe Valea Prahovei cu „Tăiați pensiile speciale, nu pădurile!”
Dacă ministrul Mediului, Tánczos Barna, ne ignoră îngrijorarea și solicitările în legătură cu sistemul garanție-returnare, nu la fel se va întâmpla cu rușinea pe care o va simți când își va vedea „realizarea” într-un ziar de mare tiraj.
Libertatea este cel mai citit ziar din țară. De asta am rezervat o machetă publicitară pentru ediția tipărită de marți, 27 aprilie. Până atunci trebuie să strângem 6.448 de lei, cât costă o pagină color de publicitate.
Câtă vreme Tánczos Barna nu este tras la răspundere eficient, ne va tot amăgi cu termene vagi, de care oricum vedem că nu se ține. Dar altfel vor sta lucrurile când va vedea cu ochii lui în ziar, că cetățenii implicați îi cer socoteală. Ne-am gândit deja la un mod creativ de a-i spune că s-a umplut paharul.
Poate așa, data viitoare când va mai amâna pe termen nedeterminat problema reciclării, își va aduce aminte de membrii Declic care l-au făcut cunoscut în ziar.
Uite cum va arăta macheta:
La o privire rapidă pe pagina de Facebook a ministerului, ai să vezi floricele, un ministru care se deplasează pe trotinetă, voios și fără emisii, vinerea la birou. Sau poze cu „zăpada care cade pe crengile arborilor și poți auzi «micile săbii»”, exprimarea poetului. Nimic despre sistemul garanție-returnare.
Cultivarea și menținerea unei imagini pozitive este de dorit pentru orice ministru. Cu atât mai mult pentru un ministru al Mediului care încearcă să câștige încrederea cetățenilor.
Când autoritățile ne ignoră, rușinarea publică este soluția care funcționează cel mai bine.
Se estimează că, în 2019, cantitatea de ambalaje din plastic introdusă pe piață și nereciclată a fost de 243.000 de tone. La 0,8 euro pe kilogramul de plastic nereciclat, pe care România va trebui să îi plătească către UE de anul ăsta, înseamnă 194 de milioane de euro. Bani pe care guvernul îi poate plăti din buzunarul public sau prin creșterea gradului de reciclare. De unde crezi că îi va plăti dacă nu vom avea sistemul garanție-returnare funcțional?